L-am văzut pe tovarășul Ionuț Vulpescu, ministru al Culturii, rostind un discurs în seara inaugurală a Festivalului Enescu la Sala Palatului. Sărăcia limbajului (vezi aici masa lemnoasă a discursului), atitudinea inhibat-proletară și aerul de chibiț adolescent mai obișnuit cu marginea stadioanelor rurale decît cu o sală de concerte trebuie să fi jignit orice pasionat de rafinamentul lui Enescu. Dar, paradoxal, tovarășul Vulpescu se afla unde trebuie: în sala de congrese a PCR, vegheat din pereți de toarșul Nicolae Ceaușescu și din sală de protectorul său și fostul preferat al lui Ceaușescu, tovarășul Ion Iliescu.