Intrat în presa liberă din zorii anului 1990 ca un apărător al minerilor care băteau oameni pe străzile Bucureștiului (vezi aici), CTP reușește, constant, să își exhibe vomitiv atracția fascinată față de agresor. Față de agresorul sadic care uzează de forță brută, de bîtă, de armă. În 1990, conchidea că minerii au fost constrînși să schingiuiască oameni (!!!): „comportamentul grupurilor mineresti si muncitoresti nu a fost, nici nu avea cum sa fie, pasnic” (sursa). Acum, le găsește oareșce argumente și dezaxaților care au ucis 12 oameni în redacția Charlie Hebdo.