4 decembrie. 06.32. M-am trezit urlînd, plin de sudori. Sudorii au zis că le-a plăcut… Da’ ce-am, băi, nene, cu glumele astea de Adelu? A, da, de asta m-am trezit urlînd: visam că îmi comandasem un scaun mai mic la Palatul Victoria, cît să îmi încapă fix poponeața pentru ca, în caz de forță majoră (moțiune de cenzură, presiuni politice, manifestații de stradă) să nu pot fi extras din scaun, să fiu blocat fizic. Și, cum stăteam eu așa pe scaunul de premier, mulțumit că am găsit soluția să nu-l pierd, de niciunde apare Bombo. Nici nu m-a salutat, a apărut așa, brusc, acolo.