Uncategorized

LIFETEXT*: Moartea porcăprioarei

UPDATE 00.00 – fie-i poezia ușoară maestrului, dar noi, ăștia ceva mai vii, am mai avut și treabă între timp.
12.31 – paparații de la Click, Cancan, Libertatea și Ciao au intrat incognito în spital și caută fantoma Mădălinei Manole, după ce vestea leșinului lui Carmen Hara din cauză de fata cu părul de foc s-a propagat cu viteza infarcteurilor poetului;
11.35 – Curentul publică un supliment în trei volume prin care demonstrează cu documente inedite că, de fapt, Păunescu este internat într-un salon off shore, adus de SOV la Floreasca tocmai din Cipru, dar nefolosit și donat spitalului (desigur, cu achitarea de către Urgențe a cheltuielilor de funcționare – într-un cont deschis la o bancă din Nicosia pe numele unui basarabean – , în valoare de două milioane de euro lunar);
11.11 – maestrul face în continuare pe mortul, deși nimeni nu-l întreabă nimic;
11.00 – Carmen Hara leșină după ce, bîjbîind pe frecvențele telepatice ale neantului spiritist, dă de Mădălina Manole care cîntă ceva la un cenaclu Flacăra;
10.38 – reporterii de televiziune de la Urgențe au intrat cu un breaking news în direct: zeci de pensionari cu tomuri groase cu coperți negre în sacoșe de rafie s-au adunat în fața spitalului, cerînd carnea de porc promisă de domnu’ Dan pentru un vers din opera Poetului;
10.12 – pe faxul spitalului vine o invitație oficială de la „Happy hour”, cu Măruță; asistentele șusotesc că s-ar și negocia prezența lui Păunescu în juriul de la „Dansez pentru tine”, pentru evaluări versificate ale participanților la show;
09.50 – Carmen Hara se plînge că pe firul cu Ceaușescu intră tot timpul cuplajul și se aud scrîșnete de Dacia Nova zdrobită de gipan, acompaniate de un cor de țipete pe patru voci; Hara transpiră abundent lîngă Păunescu, încercînd să stabilească legătura, asistentele îi tamponează tîmplele palide și-i fac un intravenos;
09.40 – în salonul lui Păunescu de la Floreasca a ajuns Carmen Hara, care se concentrează să stabilească o legătură transcendentală între maestru și nea Nicu Ceaușescu; merge prost, sînt purici pe canal și Carmen Hara se plînge de microfonie telepatică de la aparatele de resuscitat cordul poetului;
09.32 – OTV începe o emisiune-maraton cu președintele Dan Diaconescu Direct, în care promite, ca tribut adus maestrului, cîte o pungă de carne tuturor românilor care știu măcar un vers din Păunescu; celor care știu, pe de rost, cîte o strofă, li se dublează rația;
09.24 – EKG-ul lui Păunescu o ia razna și-i dublează lui Tolo numărul de comentarii pe blog;
09.23 – Păunescu primește oferta de la Antena 3 prin medicul Brădișteanu, care bagă în inima slăbită a maestrului o cantitate impresionantă de curent electric luată ieftin de Grivco de la Hidroelectrica;
09.15 – Felix sună la Gîdea și Badea și comandă un direct în prime time de pe patul de spital, cu ecranul împărțit în trei: în jumătatea de sus, Badea în șpagat; sub piciorul lui stîng, Păunescu din spital, slăbit, conectat la fire; sub piciorul drept, imagini cu cheful de ziua lui Băsescu (sau de arhivă, cu președintele la „Cireșica”, dansînd);
* mulțam, Dane!

Read More

Mori, Adrian Păunescu. Mori

UPDATE: Și la televizor se așteaptă moartea lui Păunescu, se fac direct-uri peste direct-uri, cu reporteri de la Urgențe. Se speră în infarcte repetate, resuscitări cu suspans, moarte clinică, bocete, ipocrizii băloase cu „maestrul” și alte porcisme.


Te rog eu, mori. Salvează-mă, te implor, de greața suprarealistă care mă cuprinde cînd văd breaking news-uri cu inima ta care a început să bată, resuscitată de un șpăgar care ți-a fost coleg de partid și de Senat. Cruță-mă de senzația de vomă pe care o am cînd observ că și colegi din presă pe care-i credeam ceva mai sobri se apucă să sacrifice biți și pixeli pentru traficul pe care-l fac cu cadavrul tău ținut în viață mult, aberant de mult, obscen de mult față de cît au sperat, măcar, să trăiască oamenii zdrobiți de consoarta ta cu gipanul.
De ce să nu mori? De ce ai mai trăi? Ca să îți recitești dosarul de Secu, în original, pe care-l ai acasă? Ca să-ți mai publice Jurnalul național roadele grafomaniei? Ca să apari la TV, ca mai jos, să ne spui ce băiat gigea era Ceașcă, da’ noi n-am priceput „în context”?
Mori. Salvează-te și salvează-ne. Mori.

Read More

Muile de la CCR: UDMR i-a dat-o lui Băsescu, Băsescu a returnat-o UDMR-ului

Mare scandal mare, demență și isterie: omul lui Băsescu de la Curtea Constituțională a decis că guvernul Boc nu poate să-și asume răspunderea pe legea Educației în Parlament, deci UDMR a făcut spume la gură și a amenințat că iese de la guvernare.
Ceea ce-mi aduce aminte că, acum aproape cinci luni, un apropiat al UDMR din CCR a hotărît că tăierea pensiilor, asumată de Băsescu, nu e constituțională.
Din ambele decizii ale CCR, nasol iese PDL, partidul-remorcă al Cotroceniului. Restul e gargară.

Read More

Cum se moare la mine în bloc

În primul rînd, des. Cam o moarte la două luni. Poate și mai des.
În al doilea rînd, discret. De cînd locuiesc aici, să tot fi răposat vreo douăzeci de vecini și vecine. Dar nu am văzut niciodată sicriu, dric, coroane, rude îndoliate, bocete. Morții și moartele dispar ca și cum nu ar fi fost niciodată acolo. Iar în locul mirosului tare de naftalină se instalează cel de var și de mortar. Apoi apare, invariabil, o familie de oameni tineri care stau într-o garsonieră cu ușă nouă, metalică. La mine în bloc nu există vîrstă de mijloc: ori ai peste 60 de ani, ori pînă în 35.
În al treilea rînd, la mine în bloc se moare transparent. Se moare la avizier, într-un chenar gros și negru, lucios, laolaltă cu anunțurile de întreținere, repartitoare, paușal și alte daraveri dintr-un bloc. Chenarul negru, gros și lucios îndoliază avizierul vreo două-trei zile, apoi viața administrativă a asociației de locatari continuă, fără locatarul care a fost scos recent de la întreținere. Azi, moartea a făcut o vizită la parter, la apartamentul 7.

Read More

Vă serviți o (mare) brînză cu roșii (verzi) pe ziar?

Unde ziarul e Kamikaze, desigur, iar roșiile sînt de origine montană, din Apuseni. Și întrebarea e: ce mare brînză e, dom’le, Roșia Montană asta? Ne mai interesează? Sînt oengiștii sinceri? Sînt cei care clamează importanța economică pentru patrie a proiectului onești? Mi-au venit întrebările astea de o mare profunzime (și noutate) cînd am constatat că, într-adevăr, în main stream-ul presei nu se (prea) vorbește de subiect, așa cum remarcă și publicația underground Kamikaze, această casă independentă de producție de presă, în introducerea rubricii săptămînale „Păstrați roșia verde” (da, avem o astfel de rubrică). Deci: mai scriem, ne predăm, ne reprofilăm, insistăm?

Read More

Am și eu o vîrstă…:D

De ce am plecat de la Cațavencu? De bătrînețe. Da, de bătrînețe. De bătrînețea mea, nu a lor. La vîrsta mea, nu mai puteam fi considerat un copil de „19, 20, 21 de ani“*. Prin urmare, aveam deja, evident, „prejudecată sau rahat la creier“*. Și, clar, nu înțelegeam „exact ce timpuri străbatem“*. Și nu am vrut să-i încurc pe oamenii ăia: în senilitatea mea, uitam tot timpul că Bușcu are casă de la RAAPPS, că Morar linge la PDL, că Luca e prieten cu SOV, că politicienii plătesc milioane la RTV ca să fie mîngîiați pe cap etc. Hai, pensionare!
* Fragmente din stenogramele lui SOV către fiul său, Doruleț.
P.S. Ce ați citit mai sus provine de aici.

Read More