Ani în șir, Dan Diaconescu Direct a fost ca vinul spumant ieftin, înlocuitor de șampanie bună. Ani în șir, DDD a făcut fîs în loc de poc, s-a lăsat cu dureri de cap și greață în loc să producă euforie, a fost ieftin și mult, excesiv de mult. Deci a prins la popor. Spre deosebire de spumantul DDD, CTP a fost tot timpul „spumegos”. Licența poetică îi aparține lui Dan Tapalagă (e de găsit aici). Posomorît ca vulcanii noroioși, CTP a avut izbucniri aproape epice, erupții vulcanice necontrolate. Dar quality, serioase, grave. Rezultatul: el și DDD împart primele locuri la popularitate jurnalistică. Desigur, numai împreună cu Mircea Badea. Ceea ce mă face să cred că discernămîntul publicului ține exclusiv de recuzita mimico-gestuală a jurnalistului, este implacabil sedus de moaca celui care livrează mesaje la televizor. În cazul nostru, vorbim de debilitatea țopăită a lui DDD, de isteria lui Badea și de gravitatea sumbră a lui CTP. Măști. Unele purtate atît de multă vreme încît nu mai pot fi scoase nici seara, la culcare. Au devenit niște proteze permanente, niște grefe de personalitate.
Scuzați această introducere lungă, de fapt voiam să vă spun că e puțin cam tîrziu pentru inflamările lui CTP în legătură cu „derapajele anti-democratice” ale CSAȚ pe tema presei ca vulnerabilitate a statului. Și e tîrziu pentru că inclusiv CTP a contribuit la coacerea acestei decizii a CSAȚ. Din motive pe care le-am expus deja, aici și aici.
P.S. Altfel, nici eu nu cred că presa e treaba CSAȚ. E, cu siguranță, treaba Justiției. Mai ales cînd vorbim de șantaje de presă și de mită (publicitate pe sub masă) dată de politicieni în campanie electorală, televiziunilor, în special.
UPDATE: S-au mai prins și alții că buba e la Justiție. Dan Șelaru, de exemplu.
Pedeliștii de frunce ai partidului se întîlnesc azi să decidă cine va fi întîiul jurnalist al țării. Pe TV, desigur, că patria nu are încă ziare plătite de la buget. Discuția pedeleilor nu va fi prea lungă, chestiunea deja s-a bătut în cuie: director general al TVR va fi Robert Turcescu. Iar Alexandru Sassu va accepta să părăsească postul, benevol. Surprinzător? Ei, nu chiar, există și recompense, că doar oameni sîntem și toți am fost în același partid odată.
UPDATE: Petrișor Obae confirmă, indirect.
Adineauri (22 iunie 2010, ora 22.30), Oana Stancu de la „Ora de foc” a Realității TV s-a referit la un caz „ipotetic” despre un conflict de interese. Care caz e așa: nevasta unui ministru e asociată cu o firmă care cîștigă contracte cu ministerul condus de soț. Incredibil, senzațional în direct, dar acest caz nu e deloc ipotetic, ci cît se poate de real: ministrul e Videanu, a cărui nevastă e asociată cu niște băieți care cîștigă contracte la Termoelectrica (instituție subordonată Ministerului Economiei, condus de Videanu). Extraordinar, Onuțo, fata tatii, scumpă mică, știi ce e superb? Că acest caz „ipotetic” care e cît se poate de real a apărut la noi, fată, în Kamikaze. Iaca, citește aici. Ai citit, Onuțo? Bravo, fată, nu degeaba porți ochelari. Poftim? Zici că avem un limbaj indecent? De ce, că am scris mai sus că l-ați „criticat” pe Videanu? Ei, hai, zînuțo, știi că asta ați făcut. Și a fost cu finalizare și cu orgasm vocal din partea lui Adriean. Nu că ar fi ceva rău în asta, desigur.
Așadar, Onuțo: cît de tralala sînteți încît să nu-l futeți în continuare pe Videanu, adică să nu-i spuneți numele în clar, doar ca să nu citați Kamikaze?
Așa că-l interzice. Dacă te afli la Istanbul, de exemplu, prinzi un computer conectat la internet și te apuci să tastezi www.youtube.com, pe ecran îți va apărea ce vezi mai jos.
Poți accesa, însă, site-ul vînătorilor de internauți, dacă vrei să torni pe cineva.
Masa de sub cartea din poza de mai sus nu aparține vreunei săli de lectură a unei biblioteci, ci unei terase din Taksim. Cele mai multe citiri se fac la finalul ședințelor lungi de drinking. Se recomandă lectura în grup, ca să nu vă doară capul a doua zi și de la textele grele (în turcă, înțesate cu cifre arabe), nu numai de la alcoolul care în partea europeană a Istanbulului e ceva mai ușor de găsit decît în cea asiatică.
Mai jos, ghid de folosire a notelor și contra-notelor de plată. Ăla blurat din ultima poză e chelnerul, așa mi-l amintesc și eu, adică exact cum se vede în poză.
Titlul de mai sus ar putea fi abordat cu succes de EvZ cînd Boc mai taie niște salarii. Același ziar ar putea titra, la a doua suspendare a președintelui: „Băsescu: Basarabi, comuna primului rachiu”. Sau, de ce nu, dacă-l arestează pe Videanu, același cotidian ar putea titra așa: „Videanu: Videle, orășelul primelor table în țărînă”. Că tot au inaugurat evz-iștii seria asta cu „Teo Trandafir: Pitești, orașul primului sărut”.
Traficul din București e perfect. Nu, nu m-am tîmpit, dar după 24 de ore aici, abia aștept să mă întorc să stau în traficul de București, să mă pizduiesc colocvial cu mîrlanii, să-mi taie unii fața și alte minunății care credeam că sînt culmea nesimțirii rutiere. Va fi, oricum, o fericire. Aici, noțiunile, simple, de „bandă de circulație” și „prioritate” sînt relative pînă la nonsens. Iar mașinile care îți apar pur și simplu în față, de-a latul șoselei, de pe străduțe laterale fără prioritate, sînt chiar mai dese decît claxoanele care se aud mai ceva decît vuvuzelele. În rest, mișto.
P.S. Pentru prospături, mai jos.
În primul rînd, pentru că a intrat în politică. În al doilea rînd, pentru că, astfel, a trebuit să accepte că va renunța la școala ei de televiziune și la emisiunea pe care cu chiu, cu vai o pusese pe picioare și o difuza pe niște televiziuni locale. În al treilea rînd, pentru că, drept compensație, a încheiat un tîrg cu PDL: renunță la televiziune, dar primește ceva la schimb. Ceva suficient de bănos încît să merite. În al patrulea rînd, pentru că PDL nu și-a respectat promisiunea și, deci, nu i-a dat nimic. Deci a lăsat-o să trăiască din salariul de parlamentar. Dar cine dracu’ trăiește din salariul de parlamentar??
Restul e circ TV și ieftineală de mimoză. Sau, mă rog, principii. Deci, rețineți: de la parale s-au luat. Dar de la paralele lor, nu de la cele din pensiile și salariile tăiate.