În timp ce părerologii lăsaseră sticla TV în plata petardelor și comelor alcoolice de a doua zi ca să se pregătească pentru sticlele de la cheful de Revelion iar Băsescu îi cerea lui Turcan să mai facă o corectură pe discursul de final de an, una dintre consilierele președintelui, Alexandrina Gătej, trimitea către presa în vacanță o scrisoare prin care își anunța demisia. Deși CNSAS decisese că Gătej nu făcuse poliție politică (semnase un angajament, în 1989, însă nu dăduse nici o informație Securității), consiliera lui Băsescu s-a retras din funcție. După ceea ce ea a considerat, probabil, ca fiind cel mai mare atac cu flegme de presă produs asupra propriei persoane.
Nu discut sensibilitățile Alexandrinei Gătej și nici procesele de intenție pe care unele ziare i le-au făcut acesteia (de tipul „normal, dom’le, că nu a dat informații Securității, că nu a mai avut cînd, da’ dacă nu-l împușcau pe Ceaușescu?”). Admit, însă, că semnarea unui angajament cu Securitatea era, pentru imaginea Administrației prezidențiale, o vulnerabilitate. Și că demisia, în acest context, nu a fost cea mai proastă idee.
Și totuși: la doar cîteva ceasuri de la anunțarea demisiei de către Gătej, Realitatea TV ne-a regalat cu un chiolhan scris și regizat de Mircea Dinescu, în care rolul principal i-a revenit tot lui Mircea Dinescu. Sub titlul (aproximativ) „Revelion cu Mircea Dinescu”, RTV a lăsat să curgă pe ecran scene cu niște nenea și tanti aproximativi și la minte și la trup, care se distrau nevoie mare la moșia lui Dinescu de la Cetate. Dacă nu aș ști că joacă teatru ieftin pentru impozite scumpe neplătite, aș crede că tot circul ăsta penibil al lui Dinescu se datorează tîmpirii premature a personajului. Dar nu, deloc: Dinescu a devenit un specialist în marketing personal de afaceri. Și ar face orice pentru asta: de la protecție politică, ca să nu dea la stat impozite de peste 600.000 de euro, pînă la pupat pe gură cu Iliescu.
Nu mă înțelegeți greșit: nu vreau să sugerez, să insinuez, să las să se creadă că Dinescu e de căcat pentru că se folosește de CNSAS ca să: 1. îi mai dea jos de pe tablă un pion lui Băsescu; 2. nu-și plătească dările la stat; 3. să spună prostii la TV. Nu. Ce vreau să spun e că Dinescu e de căcat pentru că nu găsește timp la CNSAS decît pentru pionii lui Băsescu, dar nu și pentru mogulii care-i plătesc salariul. Da, de Nuș vorbesc, dosar cu care Dinescu stă sub cur (nu la propriu, maestre, e doar o licență poetică la mijloc) și de care se face că uită, deși există o cerere a HotNews.ro depusă la CNSAS, încă de astă vară, referitoare la calitatea (sau cantitatea, vom afla cîndva) de turnător a lui SOV.
Altfel, maestre, fi-v-ar mahmureala de Revelion televizat cît mai grea. Și senilitatea cît mai aproape. Altfel, sigur o să ți se pară și matale de foarte mare căcat că, în 2010, la 21 de ani de la vînzoleala din studioul 4, ai ajuns să te pupi cu Iliescu, în timp ce Caramitru spune (tot la televiziunea publică, cîteva minute la știri, că el n-are nici emisiune săptămînală de gargară la Vîntu, nici toleranță maximă la îngurgitarea de rahat) că nea Nelu a cam dat prestat loviluție de stat, nu revoluție.