Un român a lucrat pentru un britanic. Britanicul e parlamentar. Pentru parlamentar a lucrat și o rusoaică. Serviciul secret britanic spune că rusoaica e spion și o arestează. Un ziar britanic găsește niște est-europeni care au lucrat pentru parlamentarul britanic și scrie despre ei. Printre aceștia, și românul de care am zis la început. Ziarul britanic nu zice că românul a fost spion, doar arată că e un tip interesant: are afaceri de lobby și cu armament, la nivel guvernamental.
Ăsta e tabloul general. La noi în țărișoară, însă, presa are multe certitudini. Pe care și le întemeiază „decît” pe cîte o declarație. Adevărul, de exemplu, știe că românul nostru a fost „băgat fără să vrea într-o poveste cu spioni ruși”. Iar „fără să vrea” se traduce prin „fără să aibă vreo implicare”, dacă citiți textul. Eu l-am citit, căutînd proba pe care se sprijină autoarea articolului. Și am găsit doar o declarație, pe care o citez (a lui Humă, desigur): „Contactat de „Adevărul”, Călin Humă a explicat că nu are nicio legătură cu scandalul de spionaj. „Acum zece ani după ce am terminat Ştiinţele Politice în Marea Britanie, am decis să fac un stagiu de pregătire la cabinetul lui Mike Hancock. Rolul meu acolo era strict administrativ. Mă ocupam de relaţia dintre domnul deputat şi oamenii din circumscripţia sa”, a declarat el. „Informaţiile secrete sau sensibile nu au ajuns la mine, există proceduri stricte în Parlamentul britanic”, a adăugat el precizând că în ultimii ani nu a mai ţinut legătura cu deputatul britanic. „Pe Hancock l-am cunoscut în circumstanţele oficiale pe care le oferă munca de asistent parlamentar. Cred că este un om deosebit şi se pare un politician iubit, a fost ales a treia oară”, a declarat Humă pentru „Adevărul”.”
Aha: Adevărul, deci, nu a făcut vreo anchetă pe cont propriu, nu are informații de la serviciile secrete britanice, nu a vorbit nici măcar cu parlamentarul britanic să vază cu ce se ocupa Humă pe acolo, dar știe, exclusiv pe baza declarației lui Humă, că acesta din urmă nu are nici o implicare în povestea de spionaj. Și poate că nu are. Însă certitudinea Adevărului nu se sprijină pe nimic. A, ar fi ceva, totuși: se sprijină pe relația extrem de amicală și de afaceri între patronul Dinu Patriciu și un nene pe numele lui Marian Victor Popa. Cum, care Popa? Ăsta! Păi, vedeți că nu e greu să faci presă adevărată în România?