E miting la Cotroceni. Sau plimbare, cum vreți, că protestatarii sînt ambulanți. Par să fie vreo două sute de oameni. Cam așa. Mulți, puțini, nu e treaba mea. Dar este a Antenei 3. Care, acum, scrie pe burtieră că ar fi vreo cinci sute, dar moderatoarea (Oana Stănciulescu) zice pe gură că ar fi „în jur de o mie”. Pînă una, alta, însă, să remarcăm unghiurile de filmare: foooaaaarteeee strîîînseeeeee. Atît de strînse, încît nu mai vorbim de cîți protestatari sînt, ci de cîte fire de păr au în nas, cîte coșuri pe față (nu, nu vorbim neapărat de Mircea Badea, prezent și el pe acolo) și dacă s-au spălat au ba pe dinți în ultimele zile.
Etichetă: cotroceni
În decembrie 2011, cînd actualul președinte suspendat a avut o ieșire publică ciudată împotriva procurorilor, nu am ezitat să-l taxez. Cum ar fi făcut-o orice cetățean rezonabil dintr-o democrație. Argumentele nu le reiau, le găsiți în textul citat.
Azi, cînd Traian Băsescu e suspendat și la Cotroceni avem un președinte interimar, pe Crin Antonescu, constat un derapaj cu mult mai grav. Am văzut un tip cu comportament schizoid care, pe de o parte, admite că acțiunea Parchetului General e legală, dar pe de altă parte insistă că același Parchet General trebuie să-și explice acțiunea. Nici un om cu mințile-n cap nu înțelege de ce niște procurori care acționează legal trebuie să-i explice ceva lui Crin Antonescu, cît de interimar o fi el, în loc să-și urmeze procedurile penale: ancheta, punere sub acuzare, rechizitoriu, instanță (sau neînceperea urmăririi penale, după caz). Crin Antonescu, în caz că nu a aflat încă ce atribuții are la Cotroceni, nu este nici procuror general al României, nici judecător și nici măcar ministru al Justiției. Deci, nu are nici un fel de atribuție asupra activității procurorilor. Declarațiile din seara asta ale interimarului arată că fostul lider liberal trăiește într-o fantezie proprie, asezonată cu spume la gură și întărită schematic de un cult al dictaturii personale. Pentru ce a spus în seara asta de la Cotroceni, Antonescu ar trebui ținut departe de politică pînă la sfîrșitul vieții lui biologice triste.
Mai gravă mi se pare perseverența bolnavă cu care Antonescu încearcă să ne convingă că respectă legile și că-și întemeiază acțiunile pe legi. Iar dacă este criticat, omul se activează brusc precum un electrocutat dezordonat.
Nu mi se pare deloc lipsit de relevanță că, în 1999, pe cînd era ministru al Tineretului și Sportului, același Crin Antonescu îi numea pe Cătălin Tolontan și pe colega lui Mirela Neag „bolnavi psihic”. Doar pentru că aceștia din urmă publicaseră anchete despre o investiție într-un complex sportiv, pe banii ministerului, la Piatra Arsă. Povestea, spusă de Tolontan, poate fi citită aici.
Da, domnule Crin Antonescu, și eu sînt bolnav psihic, numai dumneavoastră, în augusta calitate de interimar la Cotroceni, sînteți sănătos la cap.
* mă refer la o sinucidere politică; dar, la fel de bine, Antonescu s-a sinucis ca cetățean în seara asta, el nu mai există pentru democrație.
Azi, interimarul Antonescu și-a desemnat trei consilieri personali. Printre ei, dacă ar fi acceptat propunerea lui Crin, s-ar fi aflat și Emil Hurezeanu, ofertat de interimar pentru job-ul de consilier pe politică externă. Hurezeanu, însă, a refuzat, spre deosebire de acum vreo nouă ani, cînd i-a fost consilier lui Adrian Năstase, atunci premier. Ceea ce-mi aduce aminte de bancul cu tipul care se întoarce acasă dintr-o delegație, caută febril prin toată casa (șifonier, sub pat, în balcon etc.), nu găsește nimic (pe nimeni, mai precis), apoi se îndreaptă spre soție și-i spune: „Femeie, ai îmbătrînit!”. Cam așa si cu Hurezeanu: a îmbătrînit.