În CV-ul de la Senat al lui Cătălin Voicu este menționată și calitatea acestuia de membru al Asociației Române de Drept Umanitar (ARDU).
Că Voicu este foarte preocupat de gesturi umanitare știam de cînd a zis despre „condițiile din penitenciare” că „decimează ființa umană” (sursa). Dar nu știam ă același Voicu este interesat și de dimensiunea academică a umanitarismului. Ei bine, e.
Mai interesantă devine apartenența lui Voicu la ARDU cînd aflăm că Asociația are statut de „utilitate publică” (sursa).
Statut conferit de către premierul Adrian Năstase, prin Hotărîrea de Guvern 1583/2004, din septembrie (cu puțin timp înainte ca Năstase să piardă puterea). De ce? Nota de fundamentare a Guvernului, aici.
Printre alți colegi ai lui Voicu din ARDU, merită menționați Gabriel Oprea, actual vicepremier USL, și Corneliu Bârsan, judecător al României la CEDO, cu nevastă judecător la ÎCCJ penală (sursa).
Etichetă: gabriel oprea
Acum niște miliarde de ani, EvZ ducea războaie de presă. Acum, e doar un depozit de izmene, oale și saltele pentru niște soldați înăcriți, dotați cu arme de lemn. Nu întîmplător: noul și neoficialul patron al fostei buline este personajul din acest interviu. Advertorial cu întrebări și răspunsuri, mă rog.
Avem un ministru al Apărării. General cu patru stele. Impozant. O pavăză de oțel la fruntariile patriei. O stîncă de granit în fața oștilor inamice. Dar el nu a fost tot timpul așa. Acum cîțiva ani, părea normal. Cel puțin la înfățișare. În poza de mai jos, de exemplu, era doar prefect. Se întîmpla în 2002. Ceva mai tras la față și cu sprîncene sănătoase, stufoase. Iată-l:
Din 2003, cînd a devenit ministru al Administrației, a început să se rotunjească. Sprîncenele, însă, au rezistat și la această etapă din viața lui:
În 2004, al doilea an ca ministru delegat al lui Oprea, părul de la marginea frunții nu a suferit modificări. Mai precis, era tot acolo, cum îl creștea natura:
Tot din 2004, o poză poate și mai relevantă, încruntată, plină de forță expresivă și cu multe fire rebele:
Doi ani mai tîrziu, sprîncenele sănătoase, virile, țineau în frîu sudoarea de partid la un meci de fotbal:
Apoi, nu se știe cum, pe nesimțite, ceva s-a întîmplat: obrajii deja ministrului Apărării Oprea au luat-o la vale, figura i s-a rotunjit binișor, dar… dar… paradoxal, sprîncenele s-au micșorat. S-au transformat în niște sfioase mirate, subțirele, frumos conturate, de fată mare la hora satului. Iată primul cadru sugestiv, din 2010:
Cu aceeași ocazie ca mai sus, încă un instantaneu. Admirați, vă rog, colțișorul acela perfect cu care se termină sprîncenuțele, arcuirea minunat lucrată, zveltețea mișcării. Pur și simplu delicios:
Și acum, pentru final, piesa de rezistență. Nu puteți să nu remarcați curățenia perfect încadrată de pensetă de sub sprîncene, linia fermă a desenului, subțirimea îngrijită. Iată-le, sprîncenele pensate ale ministrului Oprea:
Aștept păreri de la doamne, domnișoare, metro și ubersexuali. Da, poate să participe și Bucurenci.
P.S. Mulțumiri sincere arhivei foto a Mediafax și fotografilor care au realizat prim-planurile.