În țara asta unde, din punct de vedere al managementului cultural, încă ne ștergem mucii cu mîneca halatului purtat de femeia de serviciu care dă cu mătura prin vreo casă memorială uitată, s-a produs oareșce rumoare în ultimele ore în legătură cu niscaiva manuscrise ale lui Cioran. Scoase la licitație la Paris și neinteresante pentru mămuca țărișoară a lui Emil din Rășinari, care nu s-a prezentat la licitație decît prin noua șefă portocalie a BCU, Mireille Rădoi. Domnia sa, însă, înarmată doar cu un prenume franțuzesc, a pierdut pe limba în care a scris musiu Sioran în fața unui român ceva mai obișnuit cu banii, George Brăiloiu.
Știu, pînă acum n-ați înțeles ce treabă are Mîndruță (da, ăla care scria în Dilema veche pînă s-a supărat Pleșu pe el și l-a dat afară, după ce l-au pozat paparații într-un exercițiu ratat de pupat prin porumbi cu o domniță și care, apoi, de nervi, s-a apucat de făcut glume proaste pe bază de apă chioară în piscinuțe gonflabile la TV) cu Cioran. Ei bine, dacă George Brăiloiu chiar a cumpărat manuscrisele lui Cioran, toată publicitatea cu care se va alege de acum înainte îi va fi organizată de Mîndruță, omul de PR și mici combinații cu presa al lui Brăiloiu. Eu, deci, v-am avertizat: dacă îl vedeți pe Cioran la Antena 2, eventual în chiloți și cu șampon pe cap, să știți că e mîna lui Mîndruță.