Se agită poporul că insulta și calomnia ar fi redevenit penale (sursa). Trec peste aia că nu prea văd jurnaliști la pîrnaie ci, cel mult, pot primi o amendă penală (conform articolelor din Codul Penal, așa cum sînt acestea în vigoare acum). Și mai trec și peste aia că, la ce exemplare de „jurnaliști” vedem că se produc public de cîțiva ani, nici măcar pîrnaia nu ar fi suficientă pentru acele exemplare. Dar să revenim la cestiune: nu există insultă și nici calomnie la jurnaliștii profesioniști. Ceea ce poate părea o insultă, adică o colecție de tușe mai groase, nu va fi niciodată condamnată în instanță (dacă nu în cea românească, cu siguranță la CEDO) dacă jurnalistul semnalează, prin acele tușe mai groase, un pericol real, grav, la adresa vieții publice. La calomnie e chiar mai simplu: dacă ești un jurnalist bun, nu vei scrie niciodată tîmpenii despre fapte pe care nu le poți proba. Iar dacă, totuși, un judecător din România te va condamna vreodată pentru o calomnie inventată, CEDO nu va greși niciodată. Eu nu am nici un dubiu, printre spețele judecate la CEDO sînt suficiente în care jurnaliști hărțuiți de judecători în țările lor au fost reabilitați la Curtea Europeană.
Pe scurt: chiar nu mă deranjează reincriminarea insultei și calomniei, ba chiar mă bucură. Și aștept cu nerăbdare prima plîngere penală pe oricare din cele două infracțiuni. Prin 2004 m-a dat în judecată un procuror, după 2006 am avut procese cu Adrian Năstase și Dan Radu Rușanu, prin 2007 mă amenința și Codruț Șereș că mă duce în instanță, dar cred că nu a mai făcut-o. Nu am pierdut nici un proces, în orice caz.