În septembrie anul trecut, scriam așa: „Valeriu Zgonea pare simpatic. Pînă vorbește. Pînă acum cîteva luni, ce-i drept, nu vorbea aproape deloc. Acum, însă, e ditamai șeful Camerei Deputaților. Ceea ce-i dă ocazii căcălău (nu căcărău, răilor!) să se exprime el cu cuvintele lui proprii și personale din dotarea lui din cap. Rezultatele le știm” (sursa).
Azi, ar trebui să reformulez: Zgonea nu mai pare simpatic nici măcar cînd e absent, darmite cînd mișcă, vorbește și face lucruri. A căpătat o țîfnă de chelner gelat și îmbrăcat cu țoale de cocalar cu banii din bacșișuri, i-a crescut un arac între fese (dar din ăla flexibil, care-i permite două lucruri simultan: și să pară comic-arogant, și să se legene de pe un picior pe altul ca un motan maidanez din Tom și Jerry) și a învățat cuvinte și expresii noi (cum ar fi „lemă”, „fast track” sau „valoare adăugată”).