Marele jacuzzist TV de talie penibil de mică Lucian Mîndruță are blog. Pe vremea cînd nu se scălda îmbrăcat cu diverse țațe de ambe sexe ca să-l vadă poporul pe sticlă, Mîndruță avea rubrică în Dilema veche. Dar vremea aia a trecut. Limita hîrtiei tipărite și vecinii de pagini îl obligau, atunci, pe micul labagiu la un oarecare exercițiu de decență. Acum, nemărginirea internetului pe care scrie îi lasă onanistului spațiu suficient ca să-și dea în petec. Citez din ultima lui producție, intitulată „Mi-e dor să fiu iar jurnalist”: „Bine, nu e vina oamenilor ca singurul jurnalist de investigatie care-a mai ramas e Ioana Popescu, fata care poate sa spuna in urma unor investigatii corecte ce dimensiune au organele sexuale al fotbalistilor. Nu e vina oamenilor ca jurnalismul p…i a ramas singurul facut cu decenta. E doar ironia intregului sistem, la care am pus si noi umarul si cartea de credit, la umplut.”
Băi, plicticosule și nefericitule, cînd jurnalismul pulii ai fost tu jurnalist? Cînd te bîlbîiai cu prompterul în față citind știri documentate și scrise de alții? Cînd îl țineai pe Brucan în geamul PRO-ului ca să faci o emisiune cu un biet dinozaur deja fosilizat? Cînd ai eșuat pe plaja îngustă a Antenei 2 la emisiuni vomitive? Cînd, mă, tristule? Cam care e experiența ta în jurnalism de investigație, băi, pigmeu ipocrit și amant jenant în porumbi, fugărit de paparazzi?
Și care „noi” am pus „cartea de credit, la umplut”? Tu și alți triști ca tine de prin televiziuni, presupun, că eu cu tine clar nu. Și mai știu eu cel puțin o duzină care te-ar scuipa înainte să-ți aplice un sănătos șut în dosul ăla plimbat cu yacht-ul știi tu cui. O duzină de oameni care știu ce e aia muncă. Fără card umplut, băi, ipocrit de doi lei vechi.
Așadar, măcar pentru duzina asta care s-ar pișa pe BMW-ul tău ăla din porumbi, nu mă/ne include în clasa lătrăilor cu aere de băieți simpatici care mînuiesc truismul și lîncezeala dulceagă pentru gagici proaste de parcă ar scrie haiku-uri. Lasă-ne.
P.S. Uite, de exemplu, ai putea să scrii despre cum faci presiuni pe la facultatea de jurnalism asupra colegilor care îi învață pe studenți ce e ăla jurnalism de investigație. Sau despre ce contracte de PR ai în derulare. Ceea ce probabil nu o să faci, așa că o să te ajut eu. Îți promit, labagiule roz în obrăjori.
Etichetă: lucian mîndruță
În țara asta unde, din punct de vedere al managementului cultural, încă ne ștergem mucii cu mîneca halatului purtat de femeia de serviciu care dă cu mătura prin vreo casă memorială uitată, s-a produs oareșce rumoare în ultimele ore în legătură cu niscaiva manuscrise ale lui Cioran. Scoase la licitație la Paris și neinteresante pentru mămuca țărișoară a lui Emil din Rășinari, care nu s-a prezentat la licitație decît prin noua șefă portocalie a BCU, Mireille Rădoi. Domnia sa, însă, înarmată doar cu un prenume franțuzesc, a pierdut pe limba în care a scris musiu Sioran în fața unui român ceva mai obișnuit cu banii, George Brăiloiu.
Știu, pînă acum n-ați înțeles ce treabă are Mîndruță (da, ăla care scria în Dilema veche pînă s-a supărat Pleșu pe el și l-a dat afară, după ce l-au pozat paparații într-un exercițiu ratat de pupat prin porumbi cu o domniță și care, apoi, de nervi, s-a apucat de făcut glume proaste pe bază de apă chioară în piscinuțe gonflabile la TV) cu Cioran. Ei bine, dacă George Brăiloiu chiar a cumpărat manuscrisele lui Cioran, toată publicitatea cu care se va alege de acum înainte îi va fi organizată de Mîndruță, omul de PR și mici combinații cu presa al lui Brăiloiu. Eu, deci, v-am avertizat: dacă îl vedeți pe Cioran la Antena 2, eventual în chiloți și cu șampon pe cap, să știți că e mîna lui Mîndruță.