Cunosc niște oengiști. Unii sînt simpatici, chiar respectabili. Unii dintre ei sînt chiar foarte buni profesioniști: care pe justiție, care pe politici publice etc. Cu vreo cîțiva dintre ei am încercat, în ultimii ani, să pun la cale proiecte jurnalistice finanțate din alte surse decît ale „mogulilor”. Cu foarte puține excepții, cazuri izolate, am eșuat. De ce? Pentru că, mi-au spus oengiștii, ba UE nu finanțează jurnalism, ba America are alte priorități, ba nu prea sînt bani nicăieri, ba proiectul nu poate fi susținut decît pe termen foarte scurt, ba aia, ba ailaltă.