Săptămîna trecută, Crin Antonescu îmi devenise aproape simpatic: reușise, peste noapte, să devină din adormitul frustrat și ranchiunos un jucător zîmbitor care-i dădea cu tifla lui Ponta pînă la limita de sus a iritării. Sigur că, pe Roșia Montană, Crin nu făcea decît un exercițiu steril de politicianism, dar măcar mai rupea ceva din monotonia searbădă a rolului de încasator pe care șeful PNL părea că și-l asumase în USL.
După ce, însă, Ponta și Antonescu au pus-o de un armistițiu de fațadă pe subiectul Roșia Montană, Crin își încearcă din nou norocul. Dar de data asta joacă prost, strident și atît de populist încît, cînd va ieși din politică, bruxellezii de la UE vor răsufla ușurați și se vor îmbăta în ziua aia, cît sînt ei de scrobiți și de plicticoși. Ce a făcut Crin, mai exact? Mai întîi s-a dus la TV.