Oricîte bisnisuri clădite pe relațiile securiste de dinainte de ’89, oricîte televiziuni private, oricîte proptele politice ar avea acum, securiștii bătrîni au nostalgia școlii vechi de îndobitocire și teroare. Așa că se întorc, din cînd în cînd, în locul în care pot să respire în aceiași parametri ceaușiști, unde pot să melancolizeze și să-și aminteasc de vremurile în care propaganda se făcea centralizat, orwellian, temeinic. Se întorc la TVR. A fost, recent, Felix, acum i-a venit vremea lui Ioan Niculae (sursa). În astfel de momente, televiziunea publică face figură de codoașă bătrînă, nărăvită fără speranță. Dar este și o veste bună: TVR a învățat că trebuie să facă și bani din privat, nu doar să ia de la plătitorii de taxă radio-tv. Vestea și mai bună va fi cînd privații nu vor fi aceiași securiști care nu mai mor.
P.S. În televiziunea publică lucrează și jurnaliști admirabili, apăsați constant de mîrlăniile cîte unor politruci montați temporar la șefia TVR.