Citiți acest text. Ați citit? Dacă nu, insist, citiți-l, nu vă ia decît un minut. Gata? Reacții? A rîs cineva? A zîmbit cineva? Pe bune. Cam cît de matol trebuie să fii să scrii așa ceva și să crezi că e umor? Orice ar fi, însă, în acel text, cam ăsta e genul de producție de care e în stare Groșan acum. O tînără speranță, dacă îl întrebați pe Bușcu, care opinează că e „unul dintre cei mai înzestraţi prozatori ai momentului”, dar care „Şi-a neglijat vocaţia cu o energie pe care doar băieţii talentaţi o au”. Prin urmare, „N-a scris încă marile cărţi pe care le aştepta toată lumea”. Un talent de viitor, deci. Probabil de aia l-au luat la Cațavencu după plecarea noastră, ca să clădească o echipă nouă, proaspătă. La pachet cu Ivanciuc, desigur, altă uriașă jună speranță care nu și-a scris marile cărți, dar a prestat corespunzător la micile note.
Acestea fiind zise, îi urez lui Groșan longevitatea lui Arghezi, care s-a apucat de scris la 47 de ani. Ca să confirme pronosticul lui Bucșu, dacă nu-l împiedică falimentul. Consider, deci, că relansarea carierei terminatului Groșan a început perfect, cu un magic moment de PR regizat de turnătorul Greceanu.