Traficul din București e perfect. Nu, nu m-am tîmpit, dar după 24 de ore aici, abia aștept să mă întorc să stau în traficul de București, să mă pizduiesc colocvial cu mîrlanii, să-mi taie unii fața și alte minunății care credeam că sînt culmea nesimțirii rutiere. Va fi, oricum, o fericire. Aici, noțiunile, simple, de „bandă de circulație” și „prioritate” sînt relative pînă la nonsens. Iar mașinile care îți apar pur și simplu în față, de-a latul șoselei, de pe străduțe laterale fără prioritate, sînt chiar mai dese decît claxoanele care se aud mai ceva decît vuvuzelele. În rest, mișto.
P.S. Pentru prospături, mai jos.
