Pițiponcii USL la business class, pe bani europeni (deci ai noștri)

28 septembrie este, de vreo 15 ani, celebrată la Bruxelles drept „right to know day”. Ziua dreptului la a ști, deci. La a ști cum se cheltuie banii publici și cum este sau nu respectat interesul public de către cetățenii plătiți din bani publici.

Anul acesta, am fost chiar în Parlamentul European de 28 septembrie (adică ieri), unde am prezentat cazul lipsei de transparență al Ministerului de Externe în cazul alegerilor prezidențiale din străinătate din noiembrie 2014 (toate detaliile poveștii, aici), dar am și participat la întâlniri cu alți jurnaliști din UE. Printre acei alți jurnaliști au fost și unii din cei care s-au ocupat de o investigație-mamut despre cum își cheltuie europarlamentarii banii primiți pentru plata chiriei unui eventual birou în țara de origine. Atenție, vorbim de 4.342 (patru mii trei sute patruzeci și doi) de euro LUNAR pentru astfel de cheltuieli pentru FIECARE parlamentar. Pe de altă parte, însă, Parlamentul European nu cere nici o dovadă că acei bani ar și fi cheltuiți în acest scop. Ei, ce credeți că s-a aflat în urma acestei investigații? Că cei mai mulți europarlamentari nu numai că nu cheltuie banii pe spații pentru cabinete, dar nici nu înapoiază vreun sfanț Parlamentului European (investigația completă, aici). Șocant? Sigur. Efecte în Parlamentul European? Nici unul, în urma dezvăluirilor.
La întoarcerea de la Bruxelles, din motive știute numai de compania aeriană, locul meu de la Economy (15C, pentru acuratețe) a fost schimbat în ultima clipă, chiar la poarta de îmbarcare, cu unul la Business (4A). Am acceptat, deci, implacabilul (sesizați, sper, ironia) și mi-am acceptat soarta crudă să petrec două ore și jumătate la Business Class. Cu ocazia asta, am constat că împărțeam același regim premium cu europarlamentarii Claudia Țapardel și Mihai Țurcanu. Care călătoreau înspre România pe banii Parlamentului European, deci ai contribuabililor europeni, deci și ai noștri.
Am verificat, deci, pe site-ul colegilor care i-au căutat la cabinete să văd dacă cei doi prea delicați să călătorească la Economy au fost eficienți și transparenți cu banii europeni. Domnișoara Țapardel de la PSD are, oficial, un cabinet la București.

Sigur, nu are cum să coste 4.342 de euro, dar măcar există (sau măcar a fost anunțat ca existând). Cât despre transparență, ioc: europarlamentara Țapardel nu a răspuns în nici un fel solicitărilor de informații primite de la jurnaliști pe acest subiect.
Țurcanu de la PNL, însă, nici nu a răspuns la întrebări, nici nu sunt indicii că ar cheltui acei bani pentru un cabinet de europarlamentar în România.

Conform proiectului de investigații pomenit mai sus, „Banii necheltuiți (pe chiria cabinetelor – n.r.) ar trebui să se întoarcă în bugetul Parlamentului European. Din 2010, la nivelul întregii UE, doar 20 de europarlamentari au returnat bani. Niciunul dintre europarlamentarii români, contactați de RISE Project, nu a returnat vreo sumă în mandatul actual.” (sursa)
Țurcanu, deci, cel mai probabil, bagă în buzunare (ale lui și/sau ale altora) 4.342 de euro X 12 luni X 5 ani (cât durează un mandat de europarlamentar), adică fabuloasa sumă de 260.520 de euro. Peste un sfert de milion de euro! Iar Țapardel, chiar dacă ar avea acel cabinet declarat, probabil nu plătește mai mult de câteva sute de euro lunar, deci rămâne, pe mandat, cu peste 200.000 de euro.