Ultimul șef al Securității a murit, fiul său lucrează pentru sereistul Tudose
Încet, mult prea încet, Securitatea moare. La propriu. Biologic, prin ultimii ei șefi. Din păcate, securiștii bătrâni – dar încă în putere – au educat tineri care să le ducă moștenirea mai departe. Pe unii nici măcar nu i-au educat, ci doar i-au manipulat ca pe idioți. Printre acești idioți, mulți ziariști.
Moștenirea lui Iulian Vlad, ultimul mort din serie, e și genetică. Fiul său, Adrian, îi supraviețuiește ultimului șef al Securității. Și nu pare să o ducă rău. Lucrează la stat. La Corpul de Control al Prim-Ministrului.
Ironia face ca Iulian Vlad să fi rămas conspirat în viața de civil de după ’89: oficial, numele său este „Iulian VLADU” (după cum se vede, mai sus, în declarația de avere a fiului său; numele fostului șef al Securității apare în calitate de moștenitor al soției sale, decedate în 2014). Această variantă de nume este confirmată și de CNSAS (vezi partea superioară a documentului).
Nu întâmplător, soția fiului lui Iulian Vlad lucrează la compania lui Dumitru Nicolae „NIRO”.
„NIRO” a sponsorizat Casa de Comerț Româno-Chineză, al cărei vicepreședinte era Iulian Vlad. Președinte de onoare al organizației este Victor Ponta. Acum câțiva ani, Iulian Vlad a fost premiat de CCRC, împreună cu Onțanu și Lia Olguța Vasilescu, printre alții (sursa).
Altfel, să mai spunem că „Iulian Vlad a fost membru al Partidului Comunist din 1946, iar din 1948 până în 1951 a ocupat mai multe funcții, de la cea de secretar de plasă și de județ, până la cea de șef de secție al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc. În perioadă 1952-1974, Iulian Vlad a lucrat la Ministerul de Interne, ca specialist în învățământ militar, iar din 1974 până în 1977 a fost comandantul Școlii Militare de Ofițeri. A rămas în continuare în Ministerul de Interne, unde din 1977 până în 1984 a fost secretar de stat, apoi adjunct al ministrului de Interne, până în 1987, când a preluat funcțiile de ministru secretar de stat și șef al Departamentului Securității Statului, până în 6 ianuarie 1990, când a fost trecut în rezervă.” (sursa)