DOCUMENT EXCLUSIV CNSAS Puiu Pașcu e liber să-i critice pe americani exact ca în anii '80, când putea să-i și toarne

Ca orice comunist român, căruia doar moartea îi mai poate scoate securismele din ADN, Puiu Pașcu are și el o poză cu regele Mihai I. Pe care a postat-o acum câteva zile, post mortem. După ce a murit regele, adică, să nu facem confuzii.

Iată poza.

Așa, să trecem la evenimente și mai actuale. Ieri seară, Pașcu a postat pe Facebook un textuleț. Mic și de la țară, cum îi place fostului teoretician și propagandist comunist să scrie: „Aoleooo, înțeleg ca unii sunt convinși ca daca procurorul Portocala este împiedicat sa își facă “numarul” – si știm toți foarte bine ce si cum face – Rusia ar avea de profitat!? Hai ca la asta nu m-am gândit … Ei, daca e așa, cred ca noi romanii ar trebui atunci sa ne cerem scuze procurorului Portocala si sa-l rugam frumos sa revină!?”.

Puiuțu Pașcu nu a dezvăluit pe cine ironizează. Spre deosebire de acum vreo trei decenii, când, probabil, îi numea pe toți. Mă refer, desigur, la hârtiile pe care le umplea conștiincios și le adresa unor tovarăși de la vârful sistemului (observați, vă rog, că nu am spus că turna la Securitate, Puiu Pașcu nu cred că era așa ticălos). Totuși, pe cine l-a certat Pașcu? Pe ambasadorul american Hans Klemm, cel care a spus (tot ieri) așa: „Noi credem că slăbirea legislaţiei care vă permite să aveţi un sistem judiciar independent şi să lansaţi o luptă puternică împotriva corupţiei subminează şi rezistenţa naţională şi poate expune România la ameninţări venite de peste hotare, inclusiv la cele din partea Rusiei. Corupţia este o scenă pe care actorii ostili o pot folosi pentru a sparge fundaţia unui stat rezistent” (sursa).
Pe Hans Klemm nu am nici un motiv să-l suspectez că a turnat la Securitatea lui Ceaușescu, dar în cazul lui Puiuțu Pașcu ar cam fi niște miliarde de motive de suspiciune. Unul din ele poate fi identificat în dosarul de turnător al lui Mugurel Isărescu (despre care știm, acum, că turna sub nume de cod „Manole”). Este vorba despre o notă de două pagini, dată Securității de „Manole” Isărescu în 1984, în care se descrie o vizită la reședința șefului cancelariei ambasadei britanice la București.

La care reședință, ce să vezi, a apărut, zice „Manole”, și „Ioan Mircea Pașcu, cercetător la Institutul de științe politice și problema națională de pe lîngă Academia Ștefan Gheorghiu”.

Azi, acel Puiuțu Pașcu (care, sunt convins, nu a turnat nimic de la întâlnirea aia, l-a lăsat pe „Manole”) de la „Ștefan Gheorghiu” ne ține lecții despre democrație și justiție.