Cum se moare la mine în bloc
În primul rînd, des. Cam o moarte la două luni. Poate și mai des.
În al doilea rînd, discret. De cînd locuiesc aici, să tot fi răposat vreo douăzeci de vecini și vecine. Dar nu am văzut niciodată sicriu, dric, coroane, rude îndoliate, bocete. Morții și moartele dispar ca și cum nu ar fi fost niciodată acolo. Iar în locul mirosului tare de naftalină se instalează cel de var și de mortar. Apoi apare, invariabil, o familie de oameni tineri care stau într-o garsonieră cu ușă nouă, metalică. La mine în bloc nu există vîrstă de mijloc: ori ai peste 60 de ani, ori pînă în 35.
În al treilea rînd, la mine în bloc se moare transparent. Se moare la avizier, într-un chenar gros și negru, lucios, laolaltă cu anunțurile de întreținere, repartitoare, paușal și alte daraveri dintr-un bloc. Chenarul negru, gros și lucios îndoliază avizierul vreo două-trei zile, apoi viața administrativă a asociației de locatari continuă, fără locatarul care a fost scos recent de la întreținere. Azi, moartea a făcut o vizită la parter, la apartamentul 7.
24 Comments
Lasa, bine ca nu i-a furat nimic din casa femeii.
Hai că pornesc seria mea obişnuită de întrebări existenţiale de dimineaţă:
Cu ce e trasat chenarul ăla? Marker permanent? Vopsea? Bandă izolatoare neagră? Adică ce vreau să zic… cum se şterge după aia? Sau înlocuiţi geamul? Metoda e patentată?
În altă ordine de idei, mă întreb de ce scriu unii pe anunţuri ca cel de la voi de pe scară „data xxx a fiecărei luni CALENDARISTICE”. Adică se poate să fie şi o dată a altui tip de lună? De care lună, în cazul ăsta? Mie mi se pare că asta e similar cu a semnaliza că o iei la dreapta, când ai semn de obligatoriu la dreapta şi nici n-ai unde s-o iei înspre stânga.
@JD (sports sau doar JD?): hai sa iti lamuresc eu intrebarile existentiale 🙂
– au folosit marker, arata a marker permanent
– au scris pe o hartie, format A4, fixata apoi cu banda adeziva
– linii trasate cu maiestrie si cu rigla
– cand „se baga marfa”, coala veche e inlocuita cu cea noua
@AntiFrizu: John DOE sports?!?! 😀 C’mooon! Eventual la halbere… 😛
Da un gugli la „jd sports”…in vichend ma pufnea rasul cand treceam pe linga unul si vedeam emblemele pe pungi sau in vitrina
Aaaaa… de la ei am furat logo-ul? 😀 😀 😀 Nici nu m-am uitat. las’ că-l schimb! 😛
Se anunţă doar decesele sau şi nunţile, botezurile , tăierile de moţ?… şi dacă da, se schimbă chenarul, culorile?… decorul, zic
Ai vecini misto, mierlesc rapid, se incadreaza in targetu’ convenit de Boc cu FMI!
Io cred ca se moare organizat, dupa un program stabilit in cadrul sedintelor asociatiei de proprietari.
Astia fiind pensionari si neavand nimic de facut, oare or sta si la rand la decese? Cu trusoul in mina, se intelege.
Normal, daca nu se respecta programul decis in asociatie, administratorul isi rezerva dreptul sa ii decedeze pausal si sa afiseze organizat rezultatul la avizier.
Aoleu, păi nu e bine dacă nu eşti pe bune cu administratorul.
Te poti „trezi” intr-o dimineaţă că eşti la avizier.
Asta daca nu se supara ei primii pe administrator si il pun la avizier.
Io mă întreb dacă se poate muri numai în orele de linişte, sau şi înafara lor. P’ormă e iarăşi bine de stabilit dacă se paote muri pe casa scării, sau numai în apartmentul personal. Şi apoi… există şi priorităţi la moarte? De genul că: dacă mori de un atac de cord subit, în floarea vârstei, ai sau nu ai prioritate faţă de un pensionar care a zăcut câţiva ani?!
Tehnicalitați 😉
Mosii vor sa faca „trecerea” in timpul sexului, babele cand se uita la „nora pt mama” sau „1001 Nopti” pe canal d.
De unde ştii?
La noi in bloc se moare, de multe ori, intr-o crunta singuratate, de parca fiecare garsoniera ar fi chilia din varf de munte a unui batran.
Afisul de la avizier e un alibi al unei comunitati de insingurati, care se pot trezi sa intrebe peste trei luni ce s-o fi ales de femeia de la parter, ca se simtea tare rau. Afisul dispare dupa 3 zile pentru ca „a stat destul”.
Dar cred ca e la fel in toate blocurile, numai ca in putine se pune un afis.
In orase din Bulgaria am vazut foi A4 lipite portile caselor, cu poza celui decedat si un mic text, alturi de o esarfa neagra. Obiceiuri asemanatoare se intalnesc si la noi dar eu nu le cunosc prea bine, pentru ca m-am nascut si am copilarit in blocul ala.
Mda… e trist… dar mai trist e să TRĂIEŞTI într-o cruntă singurătate…
cu tot zgomotul, agitaţia şi mulţimea de oameni din jurul nostru..
cred ca cel mai trist e sa traiesti cu linistea din propriul cap…lol
Bă, care te ții de glume si l-ai pus pe Paunescu la „avizier”?
Propun un audit la asociaţia de locatari
@AG: Tiiiiii… Păunescu a stat la noi pe scară?!?!
Bai, mie mi se pare foarte dubios ca la mine pe scara nu moare nimeni!
Da’ avizier aveți?
Uite vezi, aici ar putea fi problema!
avem, cum sa n-avem. e chiar mai frumos decat asta din poza.
avem si interfon ce naiba!