Ada Meseșan, dacă am auzit bine, nu? Fostă jurnalistă, parcă. Ok. Dar și fostă șefă de birou de presă de partid (PDL) și combinatoare de PR electoral pe la televiziuni. Sau consultantă, cum zice ea. De ce dracu’ avem nevoie de așa ceva la TVR? Și de ce aburim pe toată lumea că asta e depolitizarea televiziunii publice? Cu ce e personajul ăsta mai apolitic decît Sassu?
P.S. Nu o cunosc pe Ada Meseșan și nu-i contest calitățile de jurnalistă. Principial, însă, un consultant politic nu are ce căuta pe scaunul de șef al TVR.
Uncategorized
Mircea Marian așa zice. Iar dacă are dreptate, adică dacă premisele lui (că Boc & Băse preferă să crească taxele și să destabilizeze economia doar ca să-și păstreze mandatele) sînt corecte, atunci premierul și președintele suferă de autism grav.
Deci, cresc taxele. Ok. Efectele:
1. agențiile de publicitate nu vor mai avea bani să angajeze actori pentru reclame (ad-uri), așa că un medic, să zicem, dintr-o reclamă pentru o bancă, va fi, de fapt, măcelarul de la care-și ia creativul de la agenție carnea:
2. în afară de bănci și companii de telefonie (vezi punctul 3), care încă-și permit să plătească pentru publicitate, nimeni altcineva nu o va face; așa că panourile stradale vor fi umplute cu publicitate de stat pentru produse clasice ca grija față de copii, dulceața infantilității și valorile artistice naționale:
3. va fi mare lucru cînd ne vom putea și permite să vorbim la mobil, situație ideală pentru care a și fost inventat abonamentul „numai bun pentru vorbit” (nu ca celelalte abonamente, numai bune de ținut acasă, în seif, și care se folosesc o dată pe lună, pentru un apel scurt, de numai 34 de secunde, la familia din provincie):
P.S. Ce vedeți mai sus există undeva în lume. Pentru localizare, tastați în Google Earth Chișinău, Moldova.
UPDATE: Trădarea nu a venit de la un portocaliu, ci de la un verde. Un ungur verde, Valentin Zoltan Puskas. Propus de UDMR, deci de partenerii de guvernare ai PDL, la CCR. Așadar, rămîne cum am stabilit în titlu.
Puțină istorie recentă:
6 mai 2010 – Traian Băsescu anunță că salariile din sectorul de stat scad cu 25% și pensiile cu 15%;
15 iunie 2010 – scene penibile la Camera Deputaților, unde PDL trage cu dinții și cu ghearele de legi și regulamente ca să-și numească reprezentantul la Curtea Constituțională a României (și, în cele din urmă, reușește);
25 iunie 2010 – Curtea Constituțională decide că tăierea pensiilor nu e constituțională.
Deci: se poate înțelege din înșiruirea cronologică de mai sus că PDL a ținut să-și numească, la foc automat, oameni loiali la Curtea Constituțională pentru a trece legea (pentru care Boc și-a asumat răspunderea în Parlament) de tăiere a salariilor și pensiilor? Așa s-ar zice. Altfel, nu are sens ca PDL să fi insistat atît pentru numirea atunci și doar atunci (acum zece zile) a oamenilor lor la CCR. Dacă acceptăm scenariul ăsta, trebuie să admitem și că Boc și Băsescu știau că tăierea de pensii, cel puțin, nu e constituțională. Dar mizau că CCR, controlată de ei, va ștampila favorabil legea. Ceea ce nu s-a întîmplat.
Cine a defectat, deci? Curtea portocalie? Așa s-ar zice. De altfel, pedeliștii știau de ieri că CCR va declara neconstituțională diminuarea pensiilor.
Are cineva o explicație pentru varza asta politico-economică?
Are o vilă lîngă București, un Jaguar sport în curte (altul decît ăla pe care îl conducea fără carnet cînd a fost prins de poliție, anul trecut parcă), se laudă cu o televiziune de muzică și fițe de Beller. Dar, cînd te uiți la afacerile lui, varză: trei firme, toate cu pierderi (unele de sute de mii de lei) și cu cifre de afaceri, oricum, liliputane. Atunci, de unde dracu’, frate, vila, mașinoiul și televiziunea? Sînt eu tîmpit și nu înțeleg de unde vin banii? Da’ dacă banii ăștia – care nu apar în bilanțuri contabile – totuși există? Atunci, ei sînt negri? Gri? De altă culoare? Aștept un contabil bun care să mă lămurească, să-mi deschid și eu niște firme pe pierderi din care să mă îmbogățesc.
Se dau următoarele date:
1. SOV i-a trimis bani lui Nicolae Popa la Djakarta.
2. „Art. 340. – (1) Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere prealabilă stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau împiedica urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.
(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
(3) Favorizarea săvârşirii de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte.”
(am citat din „Favorizarea infractorului”, din Codul Penal)
3. niște oameni de bine, din partea statului român, sînt zilele acestea la Djakarta.
Deci, se susține titlul?
Ani în șir, Dan Diaconescu Direct a fost ca vinul spumant ieftin, înlocuitor de șampanie bună. Ani în șir, DDD a făcut fîs în loc de poc, s-a lăsat cu dureri de cap și greață în loc să producă euforie, a fost ieftin și mult, excesiv de mult. Deci a prins la popor. Spre deosebire de spumantul DDD, CTP a fost tot timpul „spumegos”. Licența poetică îi aparține lui Dan Tapalagă (e de găsit aici). Posomorît ca vulcanii noroioși, CTP a avut izbucniri aproape epice, erupții vulcanice necontrolate. Dar quality, serioase, grave. Rezultatul: el și DDD împart primele locuri la popularitate jurnalistică. Desigur, numai împreună cu Mircea Badea. Ceea ce mă face să cred că discernămîntul publicului ține exclusiv de recuzita mimico-gestuală a jurnalistului, este implacabil sedus de moaca celui care livrează mesaje la televizor. În cazul nostru, vorbim de debilitatea țopăită a lui DDD, de isteria lui Badea și de gravitatea sumbră a lui CTP. Măști. Unele purtate atît de multă vreme încît nu mai pot fi scoase nici seara, la culcare. Au devenit niște proteze permanente, niște grefe de personalitate.
Scuzați această introducere lungă, de fapt voiam să vă spun că e puțin cam tîrziu pentru inflamările lui CTP în legătură cu „derapajele anti-democratice” ale CSAȚ pe tema presei ca vulnerabilitate a statului. Și e tîrziu pentru că inclusiv CTP a contribuit la coacerea acestei decizii a CSAȚ. Din motive pe care le-am expus deja, aici și aici.
P.S. Altfel, nici eu nu cred că presa e treaba CSAȚ. E, cu siguranță, treaba Justiției. Mai ales cînd vorbim de șantaje de presă și de mită (publicitate pe sub masă) dată de politicieni în campanie electorală, televiziunilor, în special.
UPDATE: S-au mai prins și alții că buba e la Justiție. Dan Șelaru, de exemplu.
Pedeliștii de frunce ai partidului se întîlnesc azi să decidă cine va fi întîiul jurnalist al țării. Pe TV, desigur, că patria nu are încă ziare plătite de la buget. Discuția pedeleilor nu va fi prea lungă, chestiunea deja s-a bătut în cuie: director general al TVR va fi Robert Turcescu. Iar Alexandru Sassu va accepta să părăsească postul, benevol. Surprinzător? Ei, nu chiar, există și recompense, că doar oameni sîntem și toți am fost în același partid odată.
UPDATE: Petrișor Obae confirmă, indirect.
Adineauri (22 iunie 2010, ora 22.30), Oana Stancu de la „Ora de foc” a Realității TV s-a referit la un caz „ipotetic” despre un conflict de interese. Care caz e așa: nevasta unui ministru e asociată cu o firmă care cîștigă contracte cu ministerul condus de soț. Incredibil, senzațional în direct, dar acest caz nu e deloc ipotetic, ci cît se poate de real: ministrul e Videanu, a cărui nevastă e asociată cu niște băieți care cîștigă contracte la Termoelectrica (instituție subordonată Ministerului Economiei, condus de Videanu). Extraordinar, Onuțo, fata tatii, scumpă mică, știi ce e superb? Că acest caz „ipotetic” care e cît se poate de real a apărut la noi, fată, în Kamikaze. Iaca, citește aici. Ai citit, Onuțo? Bravo, fată, nu degeaba porți ochelari. Poftim? Zici că avem un limbaj indecent? De ce, că am scris mai sus că l-ați „criticat” pe Videanu? Ei, hai, zînuțo, știi că asta ați făcut. Și a fost cu finalizare și cu orgasm vocal din partea lui Adriean. Nu că ar fi ceva rău în asta, desigur.
Așadar, Onuțo: cît de tralala sînteți încît să nu-l futeți în continuare pe Videanu, adică să nu-i spuneți numele în clar, doar ca să nu citați Kamikaze?
Ultima de la Istanbul: un superb batic pentru doamne și domnișoare, care ar face furori în familia Băsescu (mai ales dacă nea Traian ar fi musulman).