Sau cum să te prinzi care-i cea mai mișto plajă la Marea Neagră. E simplu: te duci într-o călătorie în jurul lacului rusesc, scrii și pozezi ce vezi. Le pui pe toate la un loc, căci Marea Neagră nu-i a mea, nu-i a voastră, ci a urmașilor urmașilor urmașilor, acum și în vecii internetului.
Ștefane, să-mi spui la întoarcere dacă Elenele lor de la Turism sînt la fel de blonde ca a noastră. Iar de la Petruț mă aștept să le și pozeze.
Uncategorized
Dan Andronic, omul care i-a epuizat financiar pe premierii Năstase și Tăriceanu cu consultanța lui mică, dar vioaie – și acum face același lucru cu Boc – , și-a găsit o pasiune pentru timpul liber: Sorin Oprescu. Într-un acces de justițiar, Dănuț a demascat o campanie împotriva chirurgului care administrează Bucureștiul prin malpraxis. Argumentele lui Andronic sînt corecte: așa-zisa dezvăluire a EvZ e un fonfleu. Cu adevărat nasoale sînt alte chestiuni referitoare la contractele pentru separatoare de trafic. Și, totuși: de ce îl sprijină, public, Dan Andronic pe Oprescu? De ce Dan Andronic invocă, drept autori morali ai campaniei anti-Oprescu, asfaltatorii, cînd asfaltatorii sînt, în majoritate, la fel de portocalii ca Boc? Iar Boc este tocmai premierul consiliat acum de Andronic. Ce nu se leagă aici?
Se pare, spun surse, că va fi înmormîntat la Bellu. Să sperăm că textul de pe cruce nu va fi după dictarea lui Marean, ca să nu sufere și eternitatea care este.
De cînd Cornel Ivanciuc s-a întors în redacția AC, paginile revistei au redobîndit aerul ăla fetid de anii ’90, ca un perete de bloc cenușiu, comunist, mînjit din loc în loc de inscripții scrise apăsat cu vopsea roșie care ia forma unor acronime-fetiș: KGB, FSB, CIA, SRI, DIE etc. Mă rog, treaba lor, probabil au constatat că securistoizii care-i citeau pînă prin iulie 2006 au renunțat la a-i mai cumpăra și, pentru că tot le dispar cititorii ca la balamuc, au decis să-i recupereze pe nostalgicii de servicii. Măcar pe ăia. Cum ziceam, treaba lor. Cum tot treaba lor e să gestioneze relațiile interne din redacție. De exemplu, pe cea dintre Ivanciuc și PAH. Cel din urmă, acum vreo patru ani, se declara dezamăgit (ca să fiu politicos) de cel cu care acum e (iar) coleg. Din motive de integritate. Morală (zic și eu vorbă proastă).
P.S. PAH-ule, dacă citești textul ăsta azi, înainte de ședința voastră de sumar de la ora 11 AM (la care te vei întîlni cu Ivanciuc), fă-te că nu observi. Oricum nu-l vor da afară, a doua oară, pe distinsul tău coleg integru.
P.P.S. A, încă ceva, PAH-ule, apropo de colegii tăi: nu sta prea aproape de o anumită colegă, de care acum nu te poți despărți nici măcar amar (decît dacă-ți dai demisia). Acu’, asta e, dacă ai făcut pactul cu lipsa de integritate, trebuie să-l faci și pe cel cu impostura.
După ce am descoperit că în zona virtuală a trustului Realitatea există și școlărițe care confundă bastonașele de pe caietul dictando tip II cu textele de opinie, am constatat că în același trust există și autoare rezonabile. Care au preluat puterea editorial-matriarhală și au pus-o de un multiblog feminin. Din ce-am observat, la o privire fugitivă, de critica de moravuri se ocupă această autoare. Sînt foarte curios ce părere are distinsa colegă de poșetele junioarei ministrului Economiei. Din punct de vedere estetic-bugetar, desigur.
Citez: „Primarul Neculai Onțanu a exprimat, în repetate rînduri, dorința harnicilor locuitori ai sectorului 2 pentru care nici un efort nu este prea mare pentru a face din arealul în care locuim sau ne desfășurăm activitatea o zonă de maxim confort, la standarde europene”. Așa începe articolul intitulat „În viitor, un nou tip de serviciu urban: telegondola peste lacul Colentina, cu fonduri europene”, semnat „Arh. Bogdan Pârvanu” și publicat în „Foișorul de foc”, periodic editat de Consiliul Local al Sectorului 2 București. Dacă depășiți greața acestui intro din cel mai pur lemn comunist, veți observa că Onțanu își propune (pe bune!) să facă din telegondolă inclusiv un mijloc de TRANSPORT ÎN COMUN. Un fel, deci, de alternativă la tramvaie, autobuze și metrou. Tare. Și mai aflați că, de fapt, fondurile europene pentru telegondolă nu există, da’ poate o să fie atrase cu ocazia asta. Cum să zic: simply Onțanu!
Deși voi nu ați întrebat, eu vă răspund: nu, n-am avut Rahan cînd eram mic, nici nu știam cine/ce e Rahan pînă acum cîțiva ani, cînd am aflat fără să vreau. Repet: nu știu cine e cetățeanul Rahan, de ce-l cheamă așa și la ce se folosește. Înțeleg, totuși (datorită lui Patriciu, Cornețeanu, Gregoar, Adevărului, Peter Imre sau cui a avut inspirația să vîndă nostalgie la kil și la preț redus cu „ziarul quality numărul 1 din România”), că e un personaj de bandă desenată. Iertați-mă că nu vă înțeleg fetișismul, dar, poate mă repet pe undeva, nu am avut Rahan cînd eram mic. Poate de aia.
P.S. Dacă n-ar trebui să cumpăr și Adevărul, la pachet, poate mi-aș lua acum Rahan. Și l-aș considera manga avant la lettre.
… cînd există astfel de români?
După cum a remarcat toată lumea, Ciutacu s-a supărat pe inconsecvența colegilor anteniști, care au salivat pe familia lui Boc la Răchițele (sau așa ceva, că eu nu am văzut live-ul la care se referă Ciutacu). Semnalele că lanțul de iubire în trustul lui Voiculescu se rupsese (sau, cel puțin, pîrîia) nu erau puține. Așa că mă întreb și eu, la sugestia unui amic: a fost Grivco scoasă din priză sau mi se pare mie? A apărut vreun scurtcircuit pe undeva?