Uncategorized

„Singurul pedelist din stenogramele lui Voicu”. Sau cel puțin așa zice sursa „Kamikaze”.

Din stenogramele discuțiilor purtate de Cătălin Voicu sar ca iepurii pesediști și peneliști deopotrivă, ca la o vînătoare cu gonaci. Nimic, deocamdată, despre pedeliști, de parcă partidul lor ar avea sediul în Antarctica și s-ar ocupa numai de protejarea speciilor de foci și lei de mare aflate în pericol. Totuși, măcar un actual ministru PD-L a fost foarte fin cu Voicu, după cum scria un săptămînal pe cînd avea reporteri de investigație.

V-am mai povestit despre curajul nebun al AC de a scrie rar spre deloc despre parlamentarii angajați la Vîntu. Ca să ne contrazică, seniorii AC și-au luat tastaturile în dinți și au lovit fulgerător, cu un articol serios și bine documentat pe subiect. Atît că s-au ambiționat așa de tare că l-au scris în alt ziar. E, am glumit, domnu’ Vîntu, nu l-au scris ei, nu le tăiați salariile, încă, lăsați administratorul ăla special să facă asta.

Acum 20 de ani, el o iubea. Era ea cam de la țară, needucată și necoaptă, dar avea o energie proaspătă, un tonus bun și promitea, numai cît o vedeai, să te facă un bărbat fericit. S-o fi iubit, poate, pînă acum zece ani. Apoi a început s-o înșele. Cu altele. Ce-i drept, nici ea nu mai era ca-n anii ’90: se mai împlinise, devenise costisitoare (însă utilă la orgoliu și CV s-o afișezi cu tine prin tîrg) și mofturoasă. Celelalte țiitoare, deși abia aduceau vag cu ce era EA, prima, în anii de început, erau tinerele. Și cam prostuțe, deci numai bune. Dar făceau mai puține nazuri decît prima cînd le dădeai la produs, așa cum face orice bărbat care știe ce vrea de la viață. Desigur, pentru banii de la alt bărbat, ceva mai bogat decît el. După încă zece ani, el a rămas tot cu ea. Cu aia, cu prima. Puteți să-i ziceți, simplu, supraviețuitoarea. Celelalte au avut viață scurtă: au costat prea mulți bani în prea puțin timp. Fatal. Acum, după încă o decadă, el zice despre toate că-s handicapate. Că-s niște proaste penibile și anacronice. Ba mai mult, că tot timpul au fost așa. Și că nu știu decît să se plîngă că le-a scos el la produs, în loc să se gîndească la cum să accepte asta în mod creativ și să-l mulțumească pe clientul nostru, patronul nostru. Dar el, chiar și așa, în mărinimia lui de pește, rămîne în continuare să le scoată la produs și să le spună ce proaste sînt ele că-s proaste. Și, normal, să le ia banii.

Pentru foștii colegi. Mai exact, pentru unul din ei, care nu poate să se ocupe de personajul din poza de mai jos (din rațiuni care țin de funcționarea impecabilă a trustului Realitatea Cațavencu), deși ar vrea. Poza e decupata din primul numar al „Kamikaze”.
P.S. Că tot se întreba lumea ce legătură are deconspirarea securiștilor cu agricultura, după episodul cu incompatibilitatea ANI: iaca legătura, banii de la stat.

Dacă tot sîntem acționari, am decis deja să vindem. Încă de la primul număr. Aveți, de azi, șansa să fiți mogulii noștri. Cu numai 2,5 lei un exemplar, la toate chioșcurile din țară. Pentru sugestii și reclamații, turnați aici.

În plină criză, revista „Kamikaze”, săptămînal independent de umor, anunță o spectaculoasă creștere de tiraj. Încă de la primul număr, am înregistrat un plus de 50.000 de exemplare față de săptămîna trecută, pe fondul unei dublări cu cel puțin 432,3% a calității. Revista „Kamikaze”, subintitulată „săptămînal scăpat de sub control”, este scrisă de redactorii care au demisionat recent de la „Academia Cațavencu”. De miercuri, 17 martie, la toate chioșcurile serioase din România.
Rîdem pînă la capăt!
Redacția „Kamikaze”

Pentru că, a) mai am zece zile pînă să-mi recuperez carnetul și, mai important, b) pentru că așa scrie în caseta redacțională (cel puțin în numărul ăsta).

Asta e, o vedeți mai jos. Dar e puțin față de ce puteți găsi înăuntru.

Numărătoarea inversă nu mai poate fi oprită. Acum, în Noua Zeelandă. Kiribati, Australia (nu neapărat în ordinea asta), pregătiți-vă!