„Orice român are dreptul și trebuie să se bucure de Ziua Națională și nu se pot pune restricții“, a spus Liviu Dragnea, șeful PSD, referindu-se la refuzul președintelui Klaus Iohannis de a-l invita la recepția de 1 Decembrie de la Palatul Cotroceni.
Ca de obicei, Dragnea vorbește mai mult decât gândește.
Ana Maria Pătru a camuflat o parte consistentă din banii considerați mită de către DNA în dividende pe care le-ar fi încasat soțul acesteia, Florin Ștefan Pătru.
Numai vracii ruși experți în parapsihopupu, bioenergii și linguri lipite pe pieptul gol prin magnetism îl mai pot salva pe Victor Viorel Ponta de boala plăsmuirii unei realități paralele prezentate drept înșiruire de fapte reale. Dar până și lor le-ar fi greu, în ciuda apropierii naturale, ca de la lacheu la stăpân, a lui Victor Viorel P. de Vladimir P.
La doi ani de la câștigarea surprinzătoare a prezidențialelor, Iohannis își poate asigura și al doilea mandat. Da, cu trei ani înainte să-l epuizeze pe primul. Dar nu succesul personal al politicianului de la Sibiu este în joc, miza e mult mai mare: demantelarea rețelelor politico-mafiote ale României.
România e o țară periculoasă pentru cetățeanul care încearcă să stabilească o relație eficientă cu politicienii. O astfel de relație presupune dialog, schimb de argumente, asumarea adevărului, transparență, bună-credință și altele de aceeași natură. Politicienii români, însă, sunt deficitari aproape constant la mai toate cele enumerate mai sus. Prin urmare, comunicarea cu aceștia este, de multe ori, doar un joc meschin al manipulării pe care liderii de partide îl execută mai talentat sau mai grosolan, în funcție de talent, educație, context.
Dragă Călin, știu că ești fanul genului epistolar, așa că-ți trimit o scrisorică. Deschisă, precum cele cu care obișnuiești să ne obosești de ceva vreme sub antetul Senatului. Încep, dragă Călin, prin a-ți spune că ești una din cele mai mari greșeli pe care politica românească a făcut-o după 1990.
Spun din capul locului: aberația cum că ministrul Energiei, Victor Grigorescu, a primit vreo 800.000 de lei (pentru că a cedat folosința unui obscur și acum nefuncționat site de internet) de la o companie off shore ar fi declanșat, când eram eu tânăr și guvernele politice, un tsunami de presă.
Polițistul motociclist Bogdan Gigină nu putea fi omorât de către Gabriel Oprea de pe bancheta din spate a luxosului Audi cumpărat din banii DIPI. Aceasta este principala teză a apărării lui Oprea, exprimată atât de el, cât și de alții, susținători mai vechi și mai noi ai fostului vicepremier pe siguranță națională.
Într-adevăr, Oprea nu a apăsat accelerația motorului lui Gigină și nici nu a săpat o groapă în asfalt. Da, cu siguranță, Oprea stătea pe bancheta din spate.
O comisie burdușită cu generali ai Armatei, ministrul Apărării, Puiu Pașcu, și președintele Ion Iliescu au conlucrat impecabil pentru ca, în 2001, Gabriel Oprea să fie avansat la gradul de general. Avansarea, însă, s-a făcut ilegal.
Una din cele mai nesimțite hotărâri de instanță pe care le-am văzut a constituit pretextul pentru care, ieri, în premieră, un parlamentar și-a reluat mandatul fără să fie votat de popor. Vorbesc, firește, de cazul Petre Roman.