În mai puțin de o săptămână, Parlamentul României a generat următoarele știri: în Comisia de învățământ a deputaților s-a întocmit un document care conținea o semnătură falsificată; o decizie a Consiliului Uniunii Europene nu a fost ratificată din cauza chiulului parlamentarilor; Gabriel Oprea a fost salvat, prin vot, de urmărirea penală în cazul morții polițistului Bogdan Gigină; un condamnat penal, șeful PSD, i-a dat cu tifla unui premier fără dosare penale, dar cu funcția de comisar european în CV; pentru un deputat, Petre Roman, care și-a pierdut mandatul în urma unui dosar de incompatibilitate al ANI, se votează să fie readus în Legislativ.
Când DNA l-a chemat pe Liviu Dragnea să descrie cum, în complicitate cu fosta soție, a plătit din banii Direcției de Protecție a Copilului Teleorman niște lucrătoare la PSD, am sperat că, de fapt, era vorba de dosarul Hotelului Turris din Turnu Măgurele. M-am înșelat.
De atunci încoace, am continuat să sper că acel dosar, închis în martie 2014 de către Parchetul General, condus atunci de Tiberiu Nițu, va fi redeschis. Până acum, cel puțin, m-am înșelat din nou.
Pentru că procurorii bănuiesc că ei, părinții, Dănuț și Ecaterina, au spălat bănuții din presupusa mită a fiului lor. Cum i-au spălat? Acoperind presupusa mită cu împrumuturi (fictive sau nu) acordate lui Bogdan Olteanu.
Lipsa de transparență tipic securistă și gudurarea pe lângă șefii de la partid. Sunt caracteristicile principale ale miliției de dinainte de ’89. Dar și ale ultimului ministru de Interne al României europene și transatlantice, polițist conjunctural de carieră, dar milițian în cuget și-n simțiri.
Partidul unic, înarmat cu brațul represiv al Securității, a condus România vreme de peste patru decenii. În mâna Securității, însă, a stat tot timpul bâta lucioasă a Miliției. O forță brută comandată de niște demenți cinici, care, la rândul lor, respectau ordinele Partidului. Lanțul de decizie era scurt, iar ultima verigă, Miliția, nu avea decât rolul inerțial de a urma mișcarea imprimată în eșaloanele superioare ale PCR.
Câteva zeci de familii care şi-au construit case pe terenuri concesionate de la Primăria Voluntari s-au trezit executate silit de firma Romstrade. Motivul: un contract de lucrări publice pe care instituția condusă de Florentin Pandele nu l-ar fi plătit. Nelu Iordache vizează şi alte imobile, printre care o grădiniţă şi chiar sediul Primăriei.
În 1990, s-a înscris în FSN. Tot în 1990, a devenit consilier în Ministerul Educației, deși era doar absolvent de liceu. În 2001, când încă nu obținuse o diplomă de studii superioare, a ajuns consilierul personal al lui Hildegard Puwak, ministrul Integrării Europene din Guvernul Adrian Năstase, care a demisionat după un scandal de corupție. Mai bine de zece ani, între 2002 și 2014, a lucrat pe diverse funcții în Corpul de control al Internelor, sub multiple guvernări. Este încă membru PSD. Iar pentru toate acestea, premierul Dacian Cioloș l-a numit săptămâna trecută președinte al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), deși nu are nici trei ani de experiență în această instituție.
Nici unul nu a știut. Nici unul nu a vrut. Toți au fost șocați să afle. Dar nici unul nu a cerut să se afle adevărul. Pentru că adevărul e mult mai puțin spectaculos: s-au lăsat lingușiți, cu bună știință, de către un dezaxat moral.
Atât de dezaxat încât a împărțit recompense militare pe care veterani din al doilea război mondial nu le-au primit nici măcar după ce și-au lăsat o mână, un picior sau un ochi pe front.
Controversatul om de afaceri a reușit să facă unul dintre cele mai avantajoase schimburi de terenuri cu statul român: i-a dat un teren care valora 25.000 de euro și a primit, la schimb, unul de 400 de ori mai scump. În această ecuație, statul a fost reprezentat de Primăria Azuga. Iar totul a plecat de la nevoia primăriei din Prahova de a face lucrări de amenajare a unui drum de acces. Un pretext, de fapt, pentru două schimburi imobiliare uluitoare.
Rectorul Universității Româno-Americane (URA) din București, Ovidiu Folcuț, a declarat, pentru “România liberă”, că fostului premier Victor Ponta i se va retrage titlul universitar de conferențiar în urma pierderii titlului științific de doctor. Rectorul a adăugat că Senatul URA va analiza și dacă să i se ceară politicianului cu sentință de plagiat banii primiți pentru activitatea didactică, respectiv 200.000 de lei. Universitatea Româno-Americană este deja presată de către Ministerul Educației să retragă titlul de conferențiar în cazul Victor Ponta, în caz contrar existând sancțiunea de reorganizare sau chiar desființare a universității.
Imaginați-vă scena: Călin urcă în trombă aleea care se desprinde din Bulevardul 13 Septembrie spre A1, în Porsche-ul lui lipit de caldarâm, parchează paralel cu capătul covorului (nu, nu e roșu, e verde, ce scăpare cromatică impardonabilă din partea lui Anton!), portiera din dreapta se aliniază cu prima treaptă de marmură, portiera din stânga se deschide și toate cele 120 de kile în viu ale Tăriceanului se preling afară din mașină, pe care o ocolesc (ele, kilele, pe ea, mașina) grațios ca să pășească pe covorul care acoperă marmura, treaptă cu treaptă, până la ușa impunătoare, principală, a Senatului; acolo, în sfârșit, Călin se oprește, apoi se întoarce și respiră cu nesaț, singur, uitându-se peste pajiștea cu cât mai multe terenuri de fotbal a Senatului: are în față o nouă zi în care este românul cel mai reprezentativ și, evident, unicul autorizat să legifereze. Ce vrea el.