DNA vrea să-l urmărească penal pe fostul ministru de Externe Titus Corlățean pentru mizeria de organizare a votului în străinătate la prezidențialele din 2014. Ne amintim cu toții cozile din marile capitale europene, zecile de mii de români umiliți de forțe de ordine din state europene. Cum s-a ajuns acolo? Prin cinism și abuz.
Acum două luni, pe 10 martie, Curtea Constituțională a făcut publică motivarea deciziei prin care lăsa SRI fără drept de a face interceptări în dosare penale. Cu acea ocazia, pe site-ul SRI a apărut prompt o declarație de câteva paragrafe a șefului SRI (vezi aici). Deși lemnoasă în formă, tonul șefului SRI era tăios și revanșard: „Pragmatic, evaluarea noastră este că această decizie are un impact cert asupra securităţii naţionale, având în vedere corelarea dintre prevenirea ameninţărilor la securitatea naţională şi contracararea fenomenelor infracţionale asociate. Astfel, în procesul penal, nu vor mai putea face obiectul instrumentarii cu mijloacele tehnice complexe dezvoltate de SRI infracţiuni precum cele de spionaj-trădare, terorism, criminalitate organizată transfrontalieră, proliferare, criminalitate informatică şi, nu în ultimul rând, fapte de mare corupţie, ce reprezintă ameninţări grave la adresa securităţii naţionale.”
Spitalele românești nu sunt dezinfectate doar după metoda Hexi Pharma, adică diluat, ci și curățate la sânge. De bani. Inclusiv de către politicieni aflați la putere, prin firme de familie. Mai jos puteți citi povestea a câteva spitale transformate în finanțatori de zeci de milioane pentru firma unui șef de organizație UNPR.
Acum opt ani, Dan-Alexandru Condrea (omul din spatele Hexi Pharma Co SRL, compania care a umplut spitalele țării cu deinfectanți diluați vânduți la suprapreț) încă era un biet întreprinzător privat care se chinuia să supraviețuiască în jungla achizițiilor din sistemul de sănătate românesc. Pe vreme aia, omul socotit azi ca fiind susținut de băieții cu ochi albaștri făcea ce face orice antreprenor serios la început de drum: încerca să măsluiască și el câte o licitație prin metoda mâinii moarte.
De aproape zece zile încoace, Tolontan și colegii lui de la GSP scriu despre o crimă în masă: unul din producătorii români de dezinfectanți din spitale, lider de piață, diluează produsele care ar trebui să ferească pacienții de infecții intraspitalicești. Culmea, statul este complice de două ori: o dată când se face că nu știe de existența problemei (deși știe), deci nici măcar nu încearcă să o rezolve; a doua oară, prin finanțarea afacerii Hexi Pharma Co SRL (producătorul dezinfectanților) din bani europeni.
“Un proiect de lege care se plimbă prin Parlament de un an și jumătate poate arunca în aer campania electorală pentru locale. Toți aleșii (locali sau parlamentari) care acum au interdicție să candideze (în urma definitivării în instanță a unor dosare de conflict de interese și incompatibilitate ale ANI) vor primi verde să-și depună candidaturile dacă acest proiect va fi adoptat. Pentru a intra în vigoare, documentul mai are de bifat doar votul final pozitiv în plenul Senatului”.
Așa suna începutul unui articol publicat de România Liberă pe 28 martie a.c. Marți, 26 aprilie, proiectul de lege a fost votat favorabil de către majoritatea membrilor Comisiei Juridice a Senatului României.
Câteva date pe care le-am cules de la surse din CNSAS:
– există un dosar pe numele lui Marian Munteanu, cel mai probabil de informator/colaborator al Securității, nu de urmărit;
– foarte probabil, dosarul conține un angajament al lui MM și câteva note date de acesta Securității;
– în ultimii ani, dosarul a fost cercetat de cam 20 de persoane care erau acreditate ca „cercetător” la CNSAS, dar nici un document din acel dosar nu a apărut în spațiul public, deși legea permite publicarea unor astfel de documente în interiorul unor „lucrări științifice”;
Distribuirea rolurilor publice într-o democrație sănătoasă, care conține legislativ, executiv și judecătoresc, alocă un spațiu generos și esențial partidelor politice. Fără care, practic vorbind, e aproape imposibil să obții reprezentarea cetățenilor. Fără partide puternice, închegate, minimum două, am asista la o veșnică instabilitate guvernamentală, la nesfârșite conflicte între tabere mai mici sau mai mari, între numeroase facțiuni cu interese atât de multiple și de incompatibile încât administrarea unui stat ar sfârși fie în haos, fie în dictatură.
De doi ani încoace, Vlad Grigorescu primește bani de la o companie din insulele britanice Turks & Caicos. În prima declarație de avere depusă la intrarea în mandat, demnitarul a ascuns proveniența banilor.