E duminică și plouă, dar noi n-avem procedură de selecție de procurori nouă, deci bifăm și ziua asta. Cum nu avem material, apelăm la ultima zi lucrătoare a săptămînii, cînd ambasada americană de la București și ambasadorul britanic din scumpa noastră patrie s-au exprimat pe subiect.
Ambasada americană: „The U.S. Embassy has maintained consistently that it is critically important to nominate independent and qualified prosecutors. We are pleased that nominations have been made and the consultative process can now move forward” (sursa)
Ambasadorul britanic: „Cred că este foarte bine că nominalizările au fost făcute de ministrul interimar al Justiţiei şi acum avem un proces în care deciziile pot fi luate. Sigur, este acum atribuţia CSM de a organiza audierea candidaţilor propuşi şi să îşi exprime opinia, iar apoi preşedintele să decidă. Cred că acest proces poate duce mai departe reforma justiţiei şi atingerea obiectivelor prevăzute în MCV. Acestea au fost foarte importante pentru noi şi este nevoie urgentă ca aceste funcţii să fie ocupate” (sursa)
P.S. Supărații pe Traian Băsescu nu au atacat încă ambasada americană, respectiv pe cea britanică. Pentru imaginea lor, sper să nu o facă. Altfel, vor ajunge personaje de calibrul (mic spre penibil de mic) lui Calimente, Crin sau Eugen Nicolăescu (sau chiar Ponta, astă-vară).
Etichetă: ambasada sua
Ești ziarist. Și obișnuit al ambasadei SUA de la București, unde te duci mai des decît la piață. Într-o zi, s-ar putea să zică și alții asta, chiar colegi de-ai tăi, care citesc despre vizitele tale în telegramele WikiLeaks. Sau, mă rog, ar citi, doar că tu nu apari acolo, ești suficient de apropiat de ambasadă încît să fii considerat de-al casei (nu chiar albe, dar măcar apropiat al unei bucătării de vară din chirpici al Casei Albe, tot e bine), așa încît să fii alintat ca „contact”, „analyst” sau „source”. Dar nenominal, că genul ăsta de publicitate n-a făcut bine nimănui. Ba chiar ar putea face rău, foarte rău, nu? Da, și tu știi asta. Așa că te plasezi corect, în partea cu stele și dungi a telegramelor, combați corespunzător dușmanii axei București – Londra – Washington, arăți cu degetul pericolul de la Răsărit, scoți din context, trunchiezi, traduci pe înțelesul maselor care n-au fost la școală, deci nu știu engleză (cine dracu’ mai învață engleză în ziua de azi, nu? e limbă moartă, e un fel de greacă veche), le arăți calea, adevărul și viața. Live the american dream!
P.S. Sigur că e preferabil să faci presă într-o țară americanizată, nu într-una rusificată, nu e nici o îndoială. Singura problemă e că trebuie să te ferești, dacă te pretinzi jurnalist, de macdonaldizarea meseriei tale, oricît de mult îți place America.