„Haideți să chemăm pompierii! Sunăm la 112, zicem că-i un foc, le dăm adresa și după aia așteptăm să vedem în cât timp vin. Nii-nooo, niiii-nooo! Când ajung, îi batem pe umăr și râdem un pic împreună cu ei. Cum? N-or să râdă? Ce amendă? Ce dacă i-am chemat degeaba? S-au mai plimbat puțin și ei, să nu se plictisească, nu? Sau nu pompierii. Chemăm salvarea. Ne dăm loviți, gemem de-un infarct, ceva, iar până ajung ei pregătim cafeaua. Cum să n-o savureze cu noi? Cum adică glumă proastă? Ce să plătim, dacă nu tre’ să ne trateze? Și ce dacă poate aveau alții nevoie de ei în timpul ăsta? Să-i aștepte, că și noi suntem tot contribuabili, ni se fâlfâie nouă de câtă treabă au ei! Păi atunci hai să sunăm la secția de poliție și să chemăm sectoristul. Inventăm un hoț la ușă sau ceva de genul, șușotim dramatic la telefon să vină cât mai repede, mimăm puțină disperare tremurată și așteptăm. Ei na! Nici cu sectoristul ăsta n-am făcut decât rost de-o amendă… Numai încuiați ciufuți în țara asta! Și tot noi s-o pățim, fiindcă ăștia nu știu de glumă? Cum naiba? Aaaaa! Gata! Știu! Ne autodenunțăm la DNA! Găsim noi ceva, nu contează ce. Procurorii de-acolo gustă glumele oricui și nici n-au altă treabă de făcut, așa că se vor bucura să le dăm noi un pic de lucru. Ce, numai Ponta și cu ai lui să aibă parte de toată distracția?”
* titlul îmi aparține, textul încadrat în ghilimele este al Ochiului Drept, unul din cititorii blogului (comentariu postat aici).