Modificări scandaloase în decembrie 2013 la noul Cod Penal, proiectul de lege pentru amnistieri și grațieri colective tot atunci, haosul instituțional de după accidentul aviatic din Apuseni, nesimțirea de la deszăpezire, minciuna despre STS, nepăsarea în legătură cu intrarea în vigoare a unui nou Cod Penal cu hibe mari, plata discriminatorie de către stat a ratelor la bănci pentru un milion de români, intenția politică a CSM de a modifica procedura de numire a șefilor de parchete și de la Înalta Curte.
Toate acestea (dar sigur îmi mai scapă unele importante) s-au întîmplat în doar două luni. În doar două luni, în România, guvernul condus de Victor Ponta a reușit să ucidă orice fel de discuție legitimă, rezonabilă, logică. Sub puhoiul de întîmplări (cele mai multe provocate, în mod cît se poate de toxic, chiar de majoritatea USL cu PSD cap de coardă) care au năpădit spațiul public, analiza civică a deciziilor Puterii s-a prăbușit într-un noian de vociferări, zbierete, abordări politicianiste, populiste, electorale, lipsite de rațiune.