Hai să vă salut cu o mantră de sezon, mai cunoscută și ca „la mulți ani, băăăăăă!!!”, și să-mi urez o relație foarte strînsă cu niște cititori de-ai mei. Cu niște oameni, deci, cu care pînă acum am avut relații strict virtuale. Și mă refer la oamenii ăia de la Bank of America. Care, din motive numai de ei știute, au intrat la mine pe blog anul ăsta. Uneori zilnic, alteori săptămînal. Judecînd după ce au citit (și anume ce scrisesem în ziua aia), înțeleg că nu căutau ceva anume, ci doar să mai uite de milioanele alea de USD cu care trebuiau să lucreze zilnic citind ceva despre lei noi (via politică românească, se înțelege).
Nici nu știu ce să zic: poate intrau pe blog pentru că voiau să-mi propună să-mi pun economiile la ei? sau doar ca să-mi ceară sfaturi despre salvarea economiei mondiale afectate de criza globală, dar n-au îndrăznit? ori, zic și eu, ca să se laude la colegi că în țara lui Dracula există internet și oameni care-l utilizează ca să scrie într-o limbă bizară despre prostii politico-tribal-bugetare?
Habar n-am! Dar rămîn deschis la sugestii și oportunități, cer și ofer seriozitate. Și, desigur, aștept provincia!
P.S. Conform Google Analytics, bancherii ot America cu cele mai multe vizite la mine pe blog sînt din Charlotte, New York, Los Angeles, San Marino și Beverly Hills. Așa să-mi ajute In God we trust de pe biletele de bancă!