Își mai amintește cineva cum se făcea presă în mandatul lui Năstase A., fost premier (cu mătușă de la nevastă) al României? Nu? Să ne amintim puțin: publicitate de stat pentru marile gazete (care încă făceau legea cînd televiziunile de știri nu erau decît niște promisiuni ale haznalelor viitoare), lipsa aproape totală a articolelor critice la adresa puterii (de investigații nu mai zic, alea nu făceau decît să mai producă, de la sertar, niște publicitate – tot de la stat), un marș triumfal al PSD către un nou mandat majoritar în Parlament. Plus, bonus, Năstase A. președinte al patriei. N-a mai fost să fie.
Am ajuns, la opt ani după, să-l compătimesc pe Liviu Dragnea, baronete de Teleorman cu acte în regulă și coleg de partid cu Năstase A. Care, da, e linșat zilele astea de două gazete, în special, dar nu numai: toată lumea s-a aliniat să-l omoare pe Dragnea cu furcile și topoarele din redacții că ne ia UE banii înapoi. Cum am mai zis și în postul anterior: nu contest informațiile jurnaliștilor care deja au publicat foiletoane despre Dragnea. Doar că, ultima oară cînd am verificat, de monitorizarea cheltuielii banilor europeni de către politicianul din opoziție Dragnea se ocupă politicianul de la putere Udrea, ministru al Dezvoltării etc. Iar despre Udrea nu am citit nimic care s-o implice în măgăria cu fonduri.
Ba chiar, că aici voiam să ajung, nu am citit în prea multe locuri despre cum Cătălin Vătafu, un fel de tata fondurilor UE din România, are o mamă mare amatoare de proiecte europene. Dacă am ajuns, deci, în 2011, să-l cenzurăm pe Dragnea ca s-o protejăm pe Udrea, sîntem într-un căcat mai mare decît cel în care ne aflam în 2003. Atunci, măcar, eram niște bieți cerșetori la porțile Europei, dar acum sîntem cogeamite cetățeni ai UE.
N-aș vrea să spun că, la anul, PDL 2012 va semăna cu PSD 2004. Și cred că nici Udrea nu vrea. Nu de alta, dar, de la sfîrșitul lui 2004 încoace, PSD nu a mai prins decît vreo nouă luni la guvernare.