Etichetă: corina drăgotescu

Priviți-l pe Chirieac, imediat după minutul 3 al acestui film, cum îi explică Drăgoteascăi despre „grăsuțul” de Vîntu și despre cum a preluat „briliantul” emisia Realitatea TV. Priviți-i fața de marmotă expandată, transpirată și mioapă. Vi se pare că nu știe că e o cameră la doi metri de el, care-l filmează? Mie mi se pare că abia se abține să nu se uite în obiectiv. Drăgoteascăi, parcă, îi iese și mai puțin, e conștientă de prezența camerei, ar vrea să fie mai rece, dar nu-i iese decît o replică constipată care intră în jocul lui Chirieac. Pielea pulii joacă un rol, Drăgoteasca face figurație, dar în aceeași piesă.
Cît timp piesa se joacă între marele banalist, Drăgoteasca și cine mai e în studio, Chirieac îl admiră pe Vîntu. „Grăsuțul” e „genial”, e „briliant”. Cînd filmarea scenetei, însă, devine publică, falsetul e deplin și evident: Chirieac îl deconspiră pe SOV cu aerul că-i linge mîna. Eu nu m-am hotărît pentru ce să vomit mai întîi: pentru capacitatea fantastică a lui Chirieac de a băli la comandă în timp ce-i mușcă mîna lui SOV sau pentru abilitatea lui extraordinară de a se suporta pe el însuși în timp ce bălește la comandă.
Cam în cheia asta, Sorine, ar trebui să citești desele vizite (pe omăt, cu trandafiri sau într-o însorită zi de toamnă) ale lui Chirieac la matale acasă.
P.S. A propos, Sorine, datoria aia a lu’ matale către Chirieac, de vreun milion de euro, nu a fost, cumva, cesionată de cel din urmă? Și, dacă da, cui? Cu alte cuvinte, la cine te-a făcut dator?