Un cititor al blogului (mulțam, Mihai!) m-a tras de mînecă, ieri, și m-a trimis la un text al crucișătorului pleșuv. În care acesta a opinat: „N-am auzit de vreo demisie din trustul Realitatea-Caţavencu pe motive de nerespectare a deontologiei de către patron, ceea ce e trist pentru breasla noastră.” Și zic că a opinat (sau și-a dat cu părerea, ca să fiu popular, așa, ca crucișătorul), pentru că în asta e specialist pleșuvul: în părelnicii. Dacă și-ar respecta măcar la nivelul minim meseria, CTP și-ar fi citit propria gazetă (mă rog, nu mai e chiar a lui, că a vîndut-o, dar scrie în ea). În care gazetă se scria așa, acum vreo șapte luni: „Întrebat dacă ştie motivele celor circa 20 de persoane care au decis să părăsească Academia Caţavencu, Sorin Ovidiu Vântu a spus că acuzaţiile de cenzură <îl mâhnesc>.”
Așadar, cetepeule, să-ți explic: în citatul de mai sus se vorbește de cei care „au decis să părăsească Academia Caţavencu” (asta e deținută de Vîntu, să știi), acuzînd cenzura patronatului. Iar patronatul (tocmai ce ți-am spus că ăsta e SOV) s-a declarat „mîhnit”. Nu mînjit, ci mîhnit. Panimaieși?
Vasăzică există niște unii care și-au dat demisia invocînd nerespectarea deontologiei de către patron. Ceea ce face ca matale să fii un trist pentru breasla noastră. În ce mă privește, nu consider că fac parte din breasla matale.
Altfel, părerea mea despre CTP e cam asta. Și asta. Și chiar și asta.
Despre relația cetepeului cu SOV, doar o întrebare.
P.S. Cel mai umoristic episod din povestea asta e că CTP ne-a dat un interviu, chiar pentru primul număr al revistei, în care vorbește despre cenzură, plecări de la patron de presă și deontologie.