1. cioran, -că, ciorani, -ce s. m., s. f. 1. țigan. 2. hoț. 3. individ zgârcit. 4. (deț.) deținut care refuză să-și împartă pachetul de alimente cu vecinii de celulă. (de aici);
2. a se ciorăni (cf. argoului) = a se țigăni, a face o hoție, a se zgîrci;
3. Paleologu zice că a avut prea mic mandatul în 2009 ca să cumpere manuscrisele, deci s-a ciorănit din cauze obiective, Kelemen spune că n-a știut de licitația de la Paris, deci s-a ciorănit din motive la fel de obiective;
4. ambii omit niște informații, dacă mă întrebați pe mine:
– Paleologu nu spune cînd a primit oferta să cumpere manuscrisele, în 2009. În ce lună, mai precis, ca să ne dăm seama dacă ar fi avut timp au ba să le achiziționeze pînă în decembrie, același an, cînd a ieșit din mandat. Și nici reporterii Adevărului n-au fost din cale-afară de curioși să afle, au părut mai preocupați să-i tragă o zmetie lui Kelemen;
– Kelemen, pe de altă parte, îl acuză pe Paleologu, dar nu explică de ce, din decembrie 2009 încoace (deși știa că Ministerului Culturii i se făcuse o ofertă de preluare a manuscriselor, FĂRĂ licitație), nu a făcut nimic. Iar reporterii Agerpres, citați de Hotnews.ro, nu au fost nici ei prea interesați să întrebe.
Etichetă: emil cioran
În țara asta unde, din punct de vedere al managementului cultural, încă ne ștergem mucii cu mîneca halatului purtat de femeia de serviciu care dă cu mătura prin vreo casă memorială uitată, s-a produs oareșce rumoare în ultimele ore în legătură cu niscaiva manuscrise ale lui Cioran. Scoase la licitație la Paris și neinteresante pentru mămuca țărișoară a lui Emil din Rășinari, care nu s-a prezentat la licitație decît prin noua șefă portocalie a BCU, Mireille Rădoi. Domnia sa, însă, înarmată doar cu un prenume franțuzesc, a pierdut pe limba în care a scris musiu Sioran în fața unui român ceva mai obișnuit cu banii, George Brăiloiu.
Știu, pînă acum n-ați înțeles ce treabă are Mîndruță (da, ăla care scria în Dilema veche pînă s-a supărat Pleșu pe el și l-a dat afară, după ce l-au pozat paparații într-un exercițiu ratat de pupat prin porumbi cu o domniță și care, apoi, de nervi, s-a apucat de făcut glume proaste pe bază de apă chioară în piscinuțe gonflabile la TV) cu Cioran. Ei bine, dacă George Brăiloiu chiar a cumpărat manuscrisele lui Cioran, toată publicitatea cu care se va alege de acum înainte îi va fi organizată de Mîndruță, omul de PR și mici combinații cu presa al lui Brăiloiu. Eu, deci, v-am avertizat: dacă îl vedeți pe Cioran la Antena 2, eventual în chiloți și cu șampon pe cap, să știți că e mîna lui Mîndruță.
Am pus mîna, în exclusivitate, pe documentul întocmit de juriul concursului de eseuri „Gazele naturale în România”, organizat de Centrul de Documentare și Informare Gaze Naturale din Mediaș, județul Sibiu. Mare cîștigător al concursului este un tînăr promițător, tot din județ, din comuna Rășinari: Emil Cioran. Iată, deci, în premieră și în exclusivitate pentru ce a primit junele rășinărean premiul cel mare la Mediaș, conform motivației juriului (din care vă ofer cîteva fragmente): „Juriul a remarcat, în primul rînd, adaptarea extraordinară a textelor lui Emil Cioran la tema propusă. Astfel, sub titlul Pe culmile disperării, rășinăreanul a surprins exact starea de spirit a beneficiarilor serviciului de furnizare de gaze naturale – mici, medii și mari consumatori – în 2011, al 21-lea an de guvernare democratică a țării. Mai mult, Cioran a înțeles perfect ce mesaje sînt cuprinse în condica de reclamații și sugestii de la Romgaz, deși nu a văzut-o niciodată, și a sintetizat aceste mesaje în Cartea amăgirilor. De asemenea, talentatul rășinărean a intuit și cum ar proceda consumatorii de gaze naturale din țară dacă i-ar interesa Schimbarea la față a României: ar lăsa gazele deschise la Guvern, Parlament și președinție iar după un timp ar aprinde un chibrit. Juriul a apreciat în mod deosebit și remarcabilul efort al lui Cioran de a scrie și în franceză pe această temă, la subtema eseistică referitoare la procesul de producere a gazelor naturale. Ce e drept, slabele cunoștințe de specialitate l-au făcut pe Cioran să confunde gazele cu cărbunii, dar intenția merită apreciată, juriul recomandă călduros lucrarea Précis de décomposition (Tratat de descompunere). Sibianul nu i-a uitat nici pe pensionari față cu gazele naturale, cărora le-a dedicat Syllogismes de l’amertume (Silogismele amărăciunii). Juriul se declară absolut încîntat că, pentru final, Cioran a ales să ilustreze relația consumatorilor de gaze naturale din România cu furnizorul în lucrarea De l’inconvénient d’être né (Despre neajunsul de a te fi născut), un excelent exemplu de analiză fină și corectă. Pentru toate acestea, dar nu numai, juriul a decis să-i înmîneze lui Emil Cioran din Rășinari, județul Sibiu, marele premiul al concursului de eseuri Gazele naturale în România, constînd într-un branșament la gaz al casei părintești din Rășinari (dacă Transgaz face investiții în următorii ani în zonă), un abonament pe un an la revista de specialitate și pamflet Gaz de necaz și bilete la tribuna oficială a echipei Gaz Metan Mediaș, mai ales că acum a semnat și Bratu cu echipa antrenată de Cristi Pustai. Felicitări!”.