În România, mii de case de locuit de proporții regale sunt, în acte, proprietatea unora care nu câștigă nici un leu fiscalizat sau care trăiesc din ajutoare sociale. Tot în România, bolizi de sute de mii de euro sunt înregistrați pe companii care au pierderi imense sau nici măcar nu au mai depus bilanțuri contabile.
Pe 12 noiembrie, cu patru zile înainte de turul al doilea al prezidențialelor, scriam că „cu Ponta președinte, România nu se întoarce doar la comunistul de lemn Iliescu și nici la comunistul caviar din furt Năstase, ci trece la un alt nivel. Unul mult mai toxic, al unei Românii conduse de oameni fără nici o morală, fără nici un ideal, dar cu ținte precise de furt prin orice mijloace.” (sursa)
Azi, 17 noiembrie 2014, după doi ani, șase luni și zece zile de cînd a devenit premier, Ponta nu va mai apărea la televizor. Am știut asta aseară, înainte de miezul nopții. Cînd, ca un șobolan hăituit, la peste două ore de la închiderea urnelor și apariția exit poll-urilor, Ponta a dat ochii cu presa. Pentru nici 90 de secunde. Au fost, poate, 75 de secunde. În fața lui, un zid de microfoane care-l împingeau în brațele politrucilor lui: Dragnea, Oprea, Vâlcov, alții. Camere și microfoane în față, pumni strînși și pumnale politice în spate. De după ochelari, Ponta părea un rozător brusc fotofob. Răsfățatul reflectoarelor din studiourile TV devenise, dintr-o dată, chinuit de atîta lumină.