Sînt puțin surprins că prostul la care mă refer azi nu știe cu goagălul mai mult decît știu Vanghelie sau nea Traian, de exemplu (cel din urmă e promotorul modelului de învățămînt susținut de chelneri și tinichigii), îl credeam ceva mai rafinat. Dar nu, m-am înșelat. Ultima oară cînd a folosit goagălul, prostul a tastat numele meu. După ce apăsat, furibund, ENTER, o nouă lume i s-a deschis în față. Și a aflat, astfel, că m-am născut. Asta cred că l-a năucit. După ce și-a revenit, cu un pet de bere de cinci litri adăpostit la umbra unor damigene de boască, a mers mai departe. A doua informație care i-a zdruncinat existența a fost că m-am născut la Pașcani. Asta a fost cît pe ce să-l doboare, nu a mai fost în stare nici să-și toarne bere în recipientul lui favorit de plastic în care fusese odată iaurt și, mai apoi, mîncare pentru pisici. Așa că a băut direct din petul burduhănos, împroșcînd cu spumă tastatura. A rîgîit prelung, apoi și-a încleiat degetele pe claviatura trăsnind a sucuri gastrice și și-a spus: „Acum e momentul, acum!”. Și s-a pus pe scris. În intervalul scurt pe care-l mai avea la dispoziție pînă să spargă masa cu capul din ce în ce mai greu, a produs un text pe blog. A strecurat, la cîteva fraze, cîte un orășel vecin cu Pașcaniul (pe ăsta deja îl pusese în titlu), ca argumente irefutabile pentru nimicnicia mea. A revenit, din cînd în cînd, la goagăl, de unde a aflat că, prin liceu și puțin după, am colaborat la o gazetă locală (Orizont) și am fost redactor-șef la un lunar (Acces). A juisat colosal, bălind pe singurul maiou curat (cel cu care mergea de obicei la bibliotecă să consulte cataloage de blazoane și heraldică, singurul lucru care-l mai scotea din depresie după ce nu mai primea bere nici pe datorie la colțul din chioșc), apoi a tranșat problema: mi-am ascuns trecutul! Nu am menționat în CV că am scris pentru publicațiile invocate! Ahaaaa, deci mi-e jenă, mi-e rușine! Sînt un prefăcut și un impostor!
Nu pot să nu-i dau dreptate! Trec, totuși, peste fantezia prostului care își închipuie că ar fi vreodată în situația să aibă acces la CV-ul meu și repet: da, are dreptate! Mi-am ascuns trecutul rușinos. Dar fac completările de rigoare acum, cuprins de remușcări:
– prin școala primară, mi-a fost publicat un text despre copii și reguli de circulație, premiat la un concurs care nu mai știu cum se chema; vă implor să mă iertați, dar nu-mi mai aduc aminte numele publicației (totuși, îi cumpăr o săniuță la șip prostului dacă face cercetări și află);
– în gimnaziu și liceu am fost colaborator al revistei școlare Zenit, unde publicam versuri și traduceri;
– tot în liceu am dat niște interviuri pentru TVR Iași (da, prostule, au venit oamenii ăia cu o cameră de luat vederi pînă la Pașcani, dacă vrei amănunte, cred că era prin clasa a IX-a; dar nu mai țin minte pentru ce emisiune);
– în facultate (Filosofie la Iași), am scris pentru revista Contrast (sper că ăsta e numele); îmi amintesc de un singur text care se referea la „kairos” (search it on google, you stupid! but try „kai(e)ros”, then press ENTER);
– tot în facultate (prin 2000, cred), am inventat revista lunară Acces; a trăit cam cinci numere, apoi nu m-am mai ocupat eu de ea; conținea interviuri cu scriitori, critici literari, artiști plastici, profi de pe la Filosofie;
– după 2005 am colaborat cu Financial Times, Deutsche Welle, ARD, TSR, diverse organizații internaționale de jurnalism (search it on google, you stupid!).
Prostule, ce ai citit mai sus e în afara CV-ului meu, ăla pe care l-ai cules tu de pe goagăl. Îți promit că, din cînd în cînd, o să încerc să-mi amintesc dacă nu am ratat ceva. Dacă da, o să fac completări. De toate cele de mai sus mă rușinez și admit că, în meschinăria mea, n-am avut chef să rămîn la Pașcani doar ca să te bășești tu fericit că nu ești nevoit să mă cauți pe goagăl.
P.S. Prostia, dragă prostule, te-ar fi înnobilat dacă te-ai fi rezumat la ea. Dar tu ești genul ăla de mîncător de căcat care mai și regurgitează, apoi înghite din nou. După cum îți spuneam acum o vreme.
P.P.S. Am scris un text și în Dilemateca, acum mi-am amintit. Rămîne cum am stabilit.