Se știe: dacă în Kamikaze se publică un text cu referințe mai puțin encomiastice (mă scuzați, sînt într-o dispoziție lexicală snoabă în dimineața asta! da’ mă tratez!) despre Elena Udrea, musai că sîntem lacheii lui Blaga; dacă, din contra, apare un articol despre niște contracte subtilizate pe vremea buldogului, e clar că ne-a subjugat blonda malefică din Buzău. Și nouă ne place, desigur! Schema funcționează cu orice alt binom vă vine (sau nu) în minte: scrii că Băsescu e urît, așadar îți place de frumosu’ de Ponta; publici ceva despre lenea lui Crin, deci devii, brusc, pasionat de harnicul marinar de la Cotroceni.
Ok, ați priceput algoritmul de receptare. De aceea, vin și vă întreb: cum e presa ideală? Hai, nu presa, ci revista Kamikaze, poftim. Cum să fie ea? Cît la sută să fie Băse, cît la sută BVB, cîte procente cu Udrea, cîte cu Crin sau Ponta? Și cum să fie aranjate? Pe personaje? Adică treișpe număr cu erotism la adresa președintelui, treiș’patru cu sex la adresa PDL și doișpe cu iubire sado-maso la adresa PSD și PNL? Sau, în fiecare număr, fiecare politician/partid să aibă „timp de antenă”, ca în alegeri, în funcție de procentele din sondajele privind intenția de vot?
Întreb. Ziceți și voi.