Pînă acum, am avut legătură cu instanțele de judecată doar ca să documentez subiecte de presă sau ca să mă apăr de diverși politicieni (Adrian Năstase sau Dan Radu Rușanu, de exemplu, care m-au dat în judecată; și au pierdut). Acum, însă, în premieră, mă gîndesc să-mi pierd vremea prin instanțe într-un proces cu cetățeanul Badea Mircea. Cu ocazia asta, am fost nevoit să asist la prestațiile de tv ale lui Badea. Care, după ce a declarat, aseară, că mă urăște, a botezat revista Kamikaze, plin de imaginație, „căcărează”. Mă rog, un act maxim de inspirație.
Dar nu asta mă preocupă acum. Ci că, tovarășe Felix, instituțiile de presă ale ilustrului matale trust se hrănesc cu căcărează. Și Jurnalul național, și Antena 3. Deci, atenție, Felixe, iată cîteva exemple. Aici și aici niște porții de căcărează în JN, iar aici, aici și aici alte porții de căcărează la Antena 3. Tovarășe Felix, cu talentul matale de turnător mă îndoiesc că nu știai că trustul matale se nutrește cu căcărează. Iar asta mă face să cred că vrei să-ți intoxici coprofagii de print și tv, deliberat. Nu?
Etichetă: jurnalul național
3 martie 2011: „M-am săturat de telenovela asta ieftină cu Blejnar! Nu-i nici ăsta vreo icoană pe cruce, dar am pretenţia că nu suntem chiar toţi proşti în ţara asta, să punem botul la vrăjeala de televizor cu regi şi regine, arestări în masă şi eliberări pe sub masă. (…) Dar lumea trebuie hrănită cu iluzia că se caută asiduu marele păpuşar. Şi, când punctul critic va fi atins, poporului suveran i se va oferi, pe o tavă de argint, printre struguri din Turcia şi portocale din Iordania, capul lui Blejnar. Iar în timpul momentul poetic vibrant, transmis în direct la televiziunile de ştiri, alte cisterne, containere şi autocamioane burduşite vor lua drumul libertăţii de taxe şi impozite…” (Victor Ciutacu în Jurnalul Național)
5 martie 2011: „Invitat în emisiunea lui Victor Ciutacu de la Antena 3, „Vorbe Grele”, şeful ANAF, Sorin Blejnar a comentat pe marginea acuzaţiilor de luare de mită care i-au fost aduse în ultima perioadă de foşti angajaţi ai vămilor. „Un om care ocupă o funcţie în statul român este vulnerabil la sesizări penale. Eu nu am luat şpagă, nu mi s-a oferit şapgă şi nu voi lua şpagă! Asta este declaraţia mea fermă şi clară!”, a declarat Blejnar.” (din Jurnalul Național)
16 martie 2011: „Jurnalul Național cere demisia lui Sorin Blejnar” (în, firește, Jurnalul Național)
Așadar: ori primim pe adresa redacției, ori pe cea a casieriei?
Din seria „acești proști neobosiți și faptele lor minunate”, iată ce a făcut unul care se dă ziarist pe la TV: a publicat în ziar un text primit în plic, fără să dea măcar un telefon la cel care se semna pe plic. Să-l întrebe, măcar, de ce. De ce o fi trimis el o scrisoare. Sau de ce la ei și nu la Parchet. Sau de ce a venit primăvara abia acum. Sau de ce chelește. Orice, dacă mă-nțelegeți, dar la final să-l întrebe și dacă a trimis epistola au ba. Da’ de unde? Nu, nene, pac la Răsboiu’ cu scrisoarea. Culmea imposturii a fost atinsă cu acest paragraf, care introduce scrisoarea (asta, desigur, după ce cel căruia i s-a atribuit corespondența a negat că ar fi trimis plicul): „Dat fiind faptul că, asumată sau nu, scrisoarea dezvăluie un mod de acţiune probat de realităţile ultimei perioade, redacţia ziarului nostru a decis publicarea integrală a documentului, pe care-l ţine la dispoziţia organelor penale pentru confirmare.”
Să vă confirme ce, măi, lătrăilor? Că sînteți scribălăi făcuți grămadă? Păi, e evident, ziceți mersi că asta nu e faptă penală, că dîrdîiați toată viața la răcoare.
Și mai e ceva: înțeleg că la RTV a fost cu lacrimi de emoție descris episodul primirii scrisorii, cu oftaturi din rărunchi și ochi peste cap, cu rimmel scurs și îmbujorări palpitante. A văzut cineva momentul? Dacă da, să-mi trimită o scrisoare, promit că o public înainte de cea a reginei șpăgilor din vămi, primită adineauri.