Acum, Fiscul român e ca un elev la seral care vine la școală după orele de slujbă, eventual una la negru, deja obosit, fără chef și, oricum, fără prea mare convingere că îi trebuie la ceva patalamaua aia pe care o va lua, poate, peste niște ani. Și n-aș vrea să mă întrebați ce presupune slujba Fiscului (aia pentru care neglijează școala), că deja ar trebui să vorbim de slujba DNA-ului și încurcăm instituțiile.
Dar să revenim: poate ar fi vremea, zic, ca Fiscul să-și dea „examenul de maturitate” (ce sintagmă deosebită, dom’le!) și să-și ia Bac-ul. Adică să fiscalizeze, nene, că de aia e Fisc (sau, dacă preferați mai oficial, Agenție Națională de Administrare Fiscală). Adică, ce să facă? Păi, în prima fază, ar fi bine să calculeze ce venituri LEGALE (adică impozitate) are fiecare cetățean (asta e suma X). Apoi, în faza a doua, ar trebui să verifice pe ce bunuri plătește taxe și impozite cetățeanul respectiv (operațiune din care află, evident, ce bunuri deține cetățeanul și care e valoarea acestora – asta e suma Y). În al treilea rînd, Fiscul ar trebui să compare cele două sume, X și Y, obținute. Dacă Y e mai mare sensibil decît X (dacă, deci, cetățeanul verificat are bunuri clar mai valoroase decît veniturile legale), să purceadă la o confiscare a diferenței. Nu din alt motiv decît acela că reiese fără dubiu că diferența de care am vorbit e NEFISCALIZATĂ, în sensul că banii investiți în acele bunuri au provenit din venituri neimpozitate (la negru). Vi se pare suficient? Vi se pare normal? Vi se pare un abuz?
Care ar fi impedimentele? În primul rînd, Fiscul nu pare să-și propună așa ceva. Dar, chiar și dacă și-ar propune, pentru asta ar fi nevoie de o lege, iar asta e deja treaba politicienilor parlamentari. Deci, e nevoie de sprijin politic.
În al doilea rînd, e nevoie de scoaterea nenorocitei de prevederi din Constituție care prevede că averea se prezumă a fi licită. Prin urmare, asta înseamnă că orice avere care nu (se demonstrează că) provine din infracțiuni nu poate fi confiscată. Dar nefiscalizarea veniturilor nu e infracțiune? Parcă e, nu? Chiar și-n țărișoara noastră neatentă la astfel de mizilicuri.
Etichetă: licit
Acum aproape un an de zile, îmi doream așa: „Hai cu ilicitu’ (ăla de pe vremea lu’ Împușcatu’)!”. Și tastam așa: „Constituția României prezumă averile ca fiind licite. Obținute legal, deci. Conform Constituției, pentru ca statul (prin orice instituție a lui) să confiște o avere (sau o parte a ei), tot statul (prin intermediul unui Parchet) trebuie să demonstreze că aceasta e ilicită. Deci obținută ilegal. Frumos, mi se umflă peptu’ de mîndrie că avem o țară democratică, în care se respectă drepturile omului. Da’ mi se umflă și mai tare cînd văd demnitari sau funcționari de stat, plătiți toată viața lor din salarii de căcat de la buget, care au averi de antreprenori, de oameni de afaceri, de cîștigători la loto. Ăia despre care vorbesc nu pot justifica în nici un fel cum au strîns căși, mașini și conturi. Dar nici nu există vreun procuror care să fi demonstrat că banii au provenit din infracțiuni. Așadar, conform Constituției (dar și conform principiului strămoșesc “hoțul neprins, negustor cinstit”), acești băieți sînt curați, uscați, imaculați. Și bogați.”
Capisci? De la Cotroceni, au venit niscaiva idei să se modifice Constituția asta strîmbă pe ici, pe colo. Mai ales pe colo, adică taman la caracterul licit al averii. Dar, deja ați aflat, bășinoșii de la Curtea Constituțională nu-s de acord. Că, cică, Constituția asta modificată ar fi neconstituțională. E de rîs pentru că e de plîns. Azi s-a exprimat CCR în chestiune.
Acum două zile, și-au dat cu părerea și membrii Consiliului Superior al Magistraturii. Cităm din pagina 10 a documentului CSM: „În situația propusă de proiectul de revizuire (a Constituției – n.m.), deținătorul averii sau al unui bun este supus unei insecurități continue, deoarece, ori de cîte ori se va invoca dobîndirea ilicită a averii lui, sarcina probei nu va reveni celui care va face afirmația (reprezentant al statului sau nu), ci deținătorului”.
Ați înțeles? Deci, dacă ești un șpăgar notoriu, ai muncit toată viața pe funcții bune, dar plătite cu doi lei, la stat, însă ai avere de nabab, te ia cu insecuritate continuă dacă trebuie să demonstrezi imposibilul: cum ți-ai construit viloaiele, cumpărat mașinoaiele și plătit școlile de fițe în străinătate ale odraslelor. Păi, nu? Curat insecuritate. Și continuă!
Altfel, e rușinos cum CSM, împănat cu niște reformiști tinerei mai mult din gură, a ales să trimită pe șest un punct de vedere la CCR, în loc să organizeze o ședință de plen, să discute transparent, poate chiar cu ceva presă de față, să argumenteze, să încurajeze schimbul de idei. Nu, nene, ei au trimis o scrisoare. Pe sub ușă.