SINDRÓM, sindroame, s. n. Totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. [Pl.și: sindromuri] – Din fr. syndrome. (sursa)
În cazul sindromului „Nelu Ploieșteanu”, este vorba de o boală, de o stare patologică ce răspunde la numele de „maleabilitate”. Maleabilitatea, de exemplu, de a o întoarce ca la Ploiești, atunci cînd situația o cere. O maleabilitate extremă, a adevărat, demnă de marii artiști de circ. De aici, deci, și numele simptomului: „Nelu Ploieșteanu”, bolnavul care o poate întoarce ca la Ploiești.
Dar de ce „Nelu”? „Nelu” e numele bolnavului, al pacientului, dar e un nume generic și nu ține cont de identitatea din buletin a celui afectat de starea patologică. E un nume comun, care se referă la gradul de apropiere de sistem, o familiaritate vecină cu intimitatea. La numele generic „Nelu” răspund toți cei cu sindrom „Nelu Ploieșteanu”, pe care sistemul îi folosește ca să arate că nimic nu se schimbă, că există o realitate imuabilă și indestructibilă dincolo de politică, de așteptările cetățenilor, de legi.
Deloc întîmplător, Tiberiu Nițu (propus de Ponta ca procuror general) este din Ploiești (sursa). Deloc surprinzător, și Robert Cazanciuc (propus tot de Ponta ministru al Justiției) este tot din Ploiești (sursa). Și, deja complet previzibil, există un deputat PSD de asemenea din Ploiești, bun prieten cu Victor Ponta.