Cunosc niște oengiști. Unii sînt simpatici, chiar respectabili. Unii dintre ei sînt chiar foarte buni profesioniști: care pe justiție, care pe politici publice etc. Cu vreo cîțiva dintre ei am încercat, în ultimii ani, să pun la cale proiecte jurnalistice finanțate din alte surse decît ale „mogulilor”. Cu foarte puține excepții, cazuri izolate, am eșuat. De ce? Pentru că, mi-au spus oengiștii, ba UE nu finanțează jurnalism, ba America are alte priorități, ba nu prea sînt bani nicăieri, ba proiectul nu poate fi susținut decît pe termen foarte scurt, ba aia, ba ailaltă.
Etichetă: ong
Dan Voiculescu a înființat și finanțează cinci fundații cu care, public, nu are nici o legătură și pe care nu le recunoaște ca fiind ale lui. Toate cele cinci fundații sînt folosite de senatorul PC ca să‑și atace adversarii politici, prin acțiuni „civice“. Sau ca să-și promoveze interese proprii.
Victor Ponta, în iulie 2010, despre Roșia Montană: „Orice fel de proiect care creează locuri de muncă este sprijinit de noi, dar cu respectarea şi cu un preţ acceptabil. Orice fel de proiect care respectă cele mai înalte standarde de protecţia mediului, de protecţie socială pe termen mediu şi lung, nu pe un an sau doi e normal să fie sprijinit. Dar atunci când există garanţii absolute vis-a-vis de protecţia mediului, de protecţia socială şi de tot ceea ce înseamnă viitorul nostru. Vreau să cred că nu o să ne gândim cum s-a gândit Ceauşescu numai la el şi nu s-a mai gândit şi la noi, ăştia care venim după el” (sursa).
Traian Băsescu, în august 2011, tot despre Roșia Montană: „În orice caz, un asemenea proiect nu poate fi început fără un aviz al Comisiei Europene. Problema este ca Guvernul să aibă curaj să spună, în primul rând românilor, că acest proiect trebuie început şi dus la bun sfârşit – cu protecţia mediului, cu obligaţia celor care exploatează să refacă mediul şi reîmpărţire a drepturilor din exploatarea zăcământului de aur, argint şi alte metale” (sursa).
O deosebită comuniune de idei, am zice, între cei doi, chiar la un an distanță: să se facă, primesc, dar cu garanții de protecția mediului și protecție socială.
Dar iată-l și pe Victor Ponta, din nou, imediat după declarațiile lui Băsescu din august 2011: „Ca şi în 2004, Traian Băsescu îşi protejează sponsorii din campanie, împotriva intereselor României. Cred că mai întâi trebuie să discutăm despre transparenţa fondurilor Gold Corporation pentru a sponsoriza persoane politice şi mass-media. Gold Corporation ar trebui să facă publice toate persoanele politice, fie că sunt de la PSD, PNL sau PDL, pe care le-a sponsorizat, pentru că la Băsescu ştim sigur că a fost, probabil şi la Roberta Anastase. Altminteri, riscăm să avem în România cel mai grav caz de lobby şi corupţie politică” (sursa).
Așadar, acum un an, Ponta nu era împotriva proiectului. E adevărat că nici pentru exploatarea aurului. În orice caz, își permitea o poziție nuanțată, care nu excludea deloc funcționarea minei. Și, oricum, acum un an Ponta nu descoperise încă, la RMGC, sponsorii băsescieni. Deși ei erau tot acolo.
Așa că, dragi oengiști care v-ați grăbit să tămîiați cu „like” pe facebook declarațiile lui Ponta, gîndiți-vă că șeful PSD s-ar putea să devină iar nuanțat dacă va cîștiga alegerile și să redescopere avantajele locurilor de muncă de la Roșia Montană, bașca beneficiile unei exploatări corecte, în folosul statului român, desigur. Pe care, sînt sigur, le veți putea descoperi și voi, dacă vi se va explica frumos, cu litere și, mai ales, cifre. Sau nu?
P.S. Precizare: nu am avut, nu am nici și nici nu intenționez să am vreun beneficiu de pe urma prezenței RMGC în România, nu am fost în excursii peste mări și țări și nici la recepții pe banii RMGC. Dar nici nu sînt activist pro sau contra proiectului.
Săptămîna trecută, o gravă împerechere contra firii s-a produs între niște oengiști farisei și niște sindicaliști antamați de SOV. Mai exact, ONG-urile Transparency International România | Asociația Română pentru Transparență, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), Centrul de Asistență pentru Organizații Neguvernamentale (CENTRAS), Asociația Pro Democrația (APD), Agenția de Monitorizare a Presei – ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ) și Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind au semnat un document împreună cu sindicatele următoare: Confederaţia Sindicală Naţională MERIDIAN, Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel ALFA” și Blocul Naţional Sindical (BNS). Documentul, care poate fi găsit aici, este menit să înjure decizia de scoatere a lui Victor Alistar din CSM.
Este evident că e dreptul oricui să înjure orice. Iar oengiștii români știu asta foarte bine, din moment ce există și sînt foarte vocali. Nu? Că, dacă n-ar fi voie, i-ar alerga miliția pe stradă să-i bage la beci. Dar asta nu se întîmplă, nu-i așa?
Este, iarăși, evident că oengiștii se pot asocia cu oricine, într-o democrație e permis (ba chiar încurajat) acest act.
Dar, ca oengiștii care se pretind liberi de orice influențe mogulești și politice să se asocieze într-un demers public tocmai cu lacheii mogulilor (sau nu știți nimic despre ce făcea Dumitru Costin pe la Realitatea, dragi activiști civili?), care sînt, în același timp, și lachei politici (sau n-ați auzit niciodată, oengiștilor, de colaborarea BNS – PSD?), este vomitiv.
Cum vomitiv este că, în aceste momente grele pentru sindicaliști, oengiștii nu întorc și cealaltă fesă către public, prin semnarea unui document de sprijin pentru Maricii, Costinii și Petcii țării. Să fie reciprocitate, zic.
P.S. Abia ce-am terminat de scris postul ăsta, că Alistar s-a și executat, în direct la Antena 3: a opinat că ANI nu are credibilitate, deci să o lase mai moale cu verificarea sindicaliștilor. Mă scuzați, lipsesc un pic, mă duc să vomit cele două cafele băute deja. Promit să vomit și prînzul.