„Paranoia se defineste ca delir cronic, bine structurat si organizat, in care bolnavul manifesta un orgoliu excesiv determinat de hipervalorizare, de exces de autoapreciere. (…)
Ceea ce elimina paranoicul – dintr-o nevoie maladiva de certitudine cu orice pret – sunt nuantele, ambiguitatile, evolutia in timp a sentimentelor, ideilor si intereselor celorlalti. (…)
Delirurile specifice paranoiei sunt grupate de specialisti in doua categorii: megolamania (mania grandorii) si mania persecutiei. Acestea pot coexista.” (sursa)