Cazul Vișinescu, descris ieri de Gândul, e multiplicat peste România ca o rețea muribundă. Acum opt ani, în Iași, l-am găsit pe unul din torționarii cei mai sadici de la Pitești, Titus Leonida, despre care se credea că murise. Era gîrbovit și, spre deosebire de Vișinescu, nu dădea cu pumnul, ci implora. Implora să nu-i fie publicată povestea. Argumentele lui: „Ce sa spun? Nu spun nimic, atat timp cat Brucan apare la televizor si da lectii! Asa erau vremurile, asa era atunci. Daca traiam la Berlin, eram cu Hitler, si daca traiam in Rusia eram cu Stalin!” (sursa).
Priviți-l, mai jos, cum imploră.
Și apoi imaginați-vă cum era el implorat la Pitești. Despre metodele de „reeducare” ale lui Titus Leonida, găsiți mai multe aici.
P.S. Nu știu dacă azi, după opt ani, Titus Leonida mai trăiește. Dacă da, poate că îl vede la tv pe Vișinescu.