Președintele Traian Băsescu a fost în direct la TVR 1, miercuri seară. Printre altele, a spus: „Va trebui sa vedem care sunt solutiile sa protejam oamenii de abuzurile procurorilor, judecatorilor. Evolutiile ne arata ca atunci cand e vorba de controlul presedintelui sau al Parlamentului, acesta nu are dreptul sa mai fie doar formal, trebuie sa fie un filtru, in care sa-i spui domnului procuror „Imi pare rau, dar mai vino cu ceva, pentru ca nu ma satisface ce ai scris aici. Ce mi-ai anexat la rechizitoriu nu-i suficient”. Am considerat un act formal avizul presedintelui. Parlamentul va trebui sa fie foarte atent la avizele pe care le da si sa ceara procurorilor sa documenteze corespunzator un dosar in care cer anchetarea, arestarea unui demnitar al statului. 50% nivel de eroare la dosarele de mare coruptie; prea mult”. (sursa)
Ce ne propune nouă președintele? Ca puterea judecătorească (e vorba de DNA, ca să fim exacți) să fie controlată, direct, fără menajamente, de cea legislativă. Adică un fel de democrație nord-coreeană (ați sesizat, sper, gluma subtilă).
Dar cînd vine această idee a președintelui? Taman după ce acesta a propus o prelungire a șederii lui Daniel Morar la șefia DNA, ca garant al seriozității României în fața UE (declarația completă).
Dar cine e acest președinte care cere ca Parlamentul să încalece Justiția? Același om care, ca deputat, și-a dat demisia în aprilie 1996 (deci a renunțat la imunitatea parlamentară pe care acum o impune, apăsat) pentru a fi cercetat în dosarul „Flota”? Da, e fix același și încă mîndru de asta, dacă pomenește isprava inclusiv în CV-ul oficial de pe site-ul Președinției.
La o altă scară, ce a făcut președintele Băsescu în seara asta e ca și cum președintele Obama s-ar fi apucat, la oră de maximă audiență, să-l zgîlțîie pe procurorul care l-a anchetat pe DSK. Care procuror, dacă ați omis întîmplarea, și-a retras acuzațiile. Totuși, Obama a ratat, iată, un bun prilej să facă niscaiva ordine în sistemul american de justiție (care l-a „distrus” pe DSK) cu ocazia asta. Băsescu, însă, a fructificat ocazia cu brio (sper că ați sesizat, iarăși, ironia fină).
Să fim serioși: e vreun om sănătos la cap care, după sutele de articole de presă despre Adrian Năstase, să mai creadă că Bombo e cinstit doar pentru că a fost achitat într-un dosar? Nu, nu există un astfel de om, așa cum nu există nici un om care să creadă că DSK, deși declarat nevinovat de justiția americană, ar fi vreun călugăr abstinent care-și petrece zilele și nopțile numai în rugăciune.
S-a enervat Traian Băsescu atît de rău încît să dea cu DNA de pămînt că a fost Năstase achitat? Sau, în vorbele președintelui, că a fost distrusă cariera omului politic Adrian Năstase (declarația completă, de aici: „Conform legii, nu raspunde niciodata procurorul sau judecatorul pentru distrugerea carierei unui om politic sau unui om oarecare. Asta ma indreapta tot mai puternic catre ideea unei discutii cu majoritatea parlamentara si sa nu oprim raspunderea magistratilor numai la raspunderea disciplinara”)?
Să fie vorba de același Adrian Năstase despre care Băsescu spunea, în 2004, că e sinonimul corupției?
Bizar discurs, bizară coincidență (acum 22 de ani, pe 21 decembrie, un alt președinte spunea alte prostii). Bine că s-a terminat spațiul de emisie la TVR și nu s-a ajuns la pensii. Pentru că, exact ca acum 22 de ani, o sută de lei în plus ar fi fost mare lucru.