Cronologic:
1. un cotidian (deținut de mogulul A) demontează minciuna unui spot publicitar care prezintă niște păduri montane virginale (nu chiar virgine) din care s-ar extrage o apă minerală; conform articolului, locul din care chiar se extrage apa minerală cu pricina este, de fapt, afectat de defrișări masive, deci nu are nici o legătură cu ce se vede în spotul publicitar; pe scurt, articolul demonstrează că un spot publicitar al unui produs comercial minte;
2. la scurtă vreme de la apariția articolului, un blogger își dă cu părerea despre articol și-l introduce în categoria șantajului de presă patentat și exersat cu succes de defuncta gazetă Ziua;
3. un cotidian (deținut de mogulașul B) publică un articol despre prețurile practicate de un lanț de magazine de cartier (lanț deținut de afaceristul C, proprietar și el al unui cotidian, concurent – inclusiv politic – al celui al mogulașului B); conform articolului, deși lanțul de magazine își axează reclama pe prețurile foarte mici (poate chiar cele mai mici de pe piață), în realitate prețurile din lanțul de magazine de cartier sînt mai mari decît ale altor magazine de cartier și mult mai mari decît ale hypermarket-urilor; pe scurt, articolul spune că reclama lanțului de magazinașe e mincinoasă;
4. același blogger de la punctul 2 preia informația și o postează pe propriul blog, fără alte comentarii; cu alte cuvinte, blogger-ul nu vede aici nici un șantaj de presă, deși mecanismul este exact același ca la punctul 1: demonstrația, cu probe, că o reclamă e mincinoasă.
Nu trag nici o concluzie, ați priceput ce vreau să zic.
P.S. Pe autorii articolului de la punctul 1 îi cunosc de multă vreme, sînt jurnaliști care supraviețuiesc din salarii proaste, dar o fac onest. Iar semnăturile lor sub acel articol îmi garantează (mie, cel puțin) veridicitatea informațiilor (unul din ei, de altfel, a petrecut prin pădurile României mai multe luni decît unitățile de IQ pe care le are blogger-ul de care am făcut vorbire).
P.P.S. Nu am menționat nici un nume (de cotidian, mogul sau blogger) pentru că îmi e silă de reacțiile (din seria „bă, nenorocitule, care te-a cumpărat pe tine mogulul A (sau B sau C)!”) care ar apărea.
Etichetă: publicitate
Deci, cresc taxele. Ok. Efectele:
1. agențiile de publicitate nu vor mai avea bani să angajeze actori pentru reclame (ad-uri), așa că un medic, să zicem, dintr-o reclamă pentru o bancă, va fi, de fapt, măcelarul de la care-și ia creativul de la agenție carnea:
2. în afară de bănci și companii de telefonie (vezi punctul 3), care încă-și permit să plătească pentru publicitate, nimeni altcineva nu o va face; așa că panourile stradale vor fi umplute cu publicitate de stat pentru produse clasice ca grija față de copii, dulceața infantilității și valorile artistice naționale:
3. va fi mare lucru cînd ne vom putea și permite să vorbim la mobil, situație ideală pentru care a și fost inventat abonamentul „numai bun pentru vorbit” (nu ca celelalte abonamente, numai bune de ținut acasă, în seif, și care se folosesc o dată pe lună, pentru un apel scurt, de numai 34 de secunde, la familia din provincie):
P.S. Ce vedeți mai sus există undeva în lume. Pentru localizare, tastați în Google Earth Chișinău, Moldova.