Combinația de ridicol, manipulare de doi lei și prostie pură nu încetează să mă surprindă. Prin consecvența cu care se manifestă public. Cît de idiot să fii încît să încerci să spui că nu sînt bani pentru scutece din cauză că Guvernul cumpără caiete dictando? Cît de ridicol poți fi cînd publici un articol încropit din datele publice ale unei achiziții de birotică de cîteva sute de lei la categoria „dezvăluiri”? Prostia e atît de groasă încît nu se califică nici măcar ca umor involuntar.