Vasăzică, Turcescu și ceilalți burjui proțăpiți ca scroafele deghizate în pur sînge arabi pe căpița presei și-au dat cocleala de fomiști pe față mîncînd din mînuța RMGC. Nu insist, știți povestea. După întoarcerea din Noua Zeelandă, finul și delicatul Roberțel a aruncat o troacă de lături pe proletarii/comuniștii de ziariști (cum ar zice Bușcu & ITM) care au avut tupeul să-i arate cu degetul fără ghiul de aur (extras cu cianură). Și a zis, elegant, către nevrednicii neplimbați în NZ: „Hai, sictir!”
Ok, să fie primit! Știu că domnișoarele ahtiate după Roberțel o să ofteze (excitate sau intrigate, după caz), de aceea aș vrea să le consolez: nu, drăguțelor, Roberțel nu mai e fată mare de mult. Ba chiar s-a încurcat oficial cu curviștina aia de politică (acum o vreme, ce-i drept), de care acum încearcă să uite (și să ne facă și pe noi să uităm).
Să vedeți cum fu: prin decembrie 2006, înainte de Ignat (că tot vorbeam de scroafe mai sus), Turcescu a lansat un satelit deasupra României. Ei, rahat, a lansat doar un ONG numit, modest, umil, „Societatea Jurnaliștilor Profesioniști” din România. Nu-l căutați pe net, www.sjp.ro nu mai există. Totuși, ca să vă faceți o idee despre ce voia să întreprindă acest Napoleon al jurnalismului românesc, aveți aici, in cache, o parte din site-ul ONG-ului (pentru celelalte secțiuni, vă recomand aceeași procedură: Google + in cache). Ce nu o să găsiți aici, însă, e lista de membri cu care Robertino a plecat la drum. Am găsit, însă, la un cetățean de pe net, și asta.
Nu vă omor cu toată lista, deși nu e lungă, pentru că mă interesează un singur nume de acolo: Mircea Andrei Florin. Știu că numele nu vă spune nimic și chiar acum vă întrebați unde e jurnalist omul ăsta. Păi, omul ăsta nu e jurnalist. Ocupația lui actuală e una mult mai importantă decît aia de fraier care completează declarații de impozite pe drepturi de autor: omul e senator. La PDL, în acest moment, dar acum cîțiva ani era șef de filială PNL în București.
Credeți-mă, m-am gîndit că e vorba numai de o inofensivă coincidență de nume: e IMPOSIBIL ca deontologul grizonant de la televizor & radio & ziar să se asocieze cu un politician taman într-un ONG care propovăduiește valorile înalt-morale ale breslei, nu? Normal că am fost fraier: nu e nici o coincidență. Da, Mircea Andrei Florin, membru în SJP-ul lui Turcescu, e fix senatorul PDL. Și se laudă în chiar propriul CV (click pe BIOGRAFIE, sub poză; vezi jos de tot, la „Activitate civică”) că e membru în SJP. Mai exact, „secretar general”.
E, ce ziceți de chestiunea asta? E, stați, că nu e tot. Că Mircea Andrei e politician e una. Dar să vedeți ce fel de politician: șmenar imobiliar, la Snagov, pe o mînă cu fiul primarului din localitate și cu SRS (de aici, unde a fost reținută varianta extrem de pe scurt a poveștii, din motive de spațiu; precizare: proiectul „Lista candidaților pătați” a fost coordonat de subsemnatul și de Mircea Toma).
În al doilea rînd, Mircea Andrei este unul din avocații lui Sorin Ovidiu Vîntu și ai lui Liviu Luca. Am aflat asta imediat ce s-a publicat „Lista candidaților pătați” (în care apărea și candidatul PDL Mircea Andrei), în toamna lui 2008. Cînd m-a sunat Bușcu să mă întrebe dacă Mircea Andrei apărea pe liste. I-am spus că da. Și l-am întrebat de ce întreabă. Mi-a răspuns: urlase Luca la el, furios, că scrisesem de avocatul lui SOV, Mircea Andrei. Ghinion, scrisesem. Dar nu e nevoie să mă credeți pe cuvînt că între Nuș și senatorul PDL e o legătură, e suficient să deschideți un Google și să tastați „mircea andrei + sov”.
Deci, dragă Roberțel, îți sugerez să-ți iei sictirul înapoi și să ți-l bagi în… colecția de ciorne pe care nu ai fi vrut niciodată să le publici. Sau să ți-l bagi direct în cur (eu nu-mi permit să zic de pizda mă-sii, ca Bușcu, sînt politicos), tot aia e. Iar dacă te simți lezat, dă-mă în judecată, avocatul lui Nuș, senatorul PDL Mircea Andrei, asociatul și prietenul tău, va fi mai mult decît fericit să te reprezinte gratis. Sau, mă rog, pentru un schimb avantajos cu servicii deontologice în prime time.