„Paşii tactici corecţi ptr. USL , erau 1/ alegeri locale /2 alegeri parlamentare 3. eventuala suspendarea a lui Basescu, în primăvara 2013, cînd aveai guvernul tău, o majoritate parlamentara stabilă pe 4 ani, votul electoratului. Era chiar mai bine pentru a desăvîrşi victoria USL să îl lase pe Băsescu la Cotroceni pînă în 2014, pentru demonstra o altă cultură politică, avînd cultul instituţiilor şi normelor democratice. Respectul formelor echivalează cu respectul pentru fond în acest caz.
Liderii USL au inversat paşii, şi au ales să îl suspende pe Băsescu acum, pentru a profita tactic de momentul bun. A vrut să dea asaltul decisiv asupra redutei duşmanului său. A dorit să facă alegerile parlamentare după cele prezidenţiale anticipate, scontînd pe victoria uşoară a candidatului USL, Crin Antonescu. În mai-iunie au cîştigat, asaltul lor a reuşit. Dar după un asalt victorios, ştie un bun strateg politic sau militar, că se cere un răgaz pentru consolidarea poziţiilor cucerite. USL nu şi-a rezervat timp pentru acest moment obligatoriu. A trecut imediat la asalt- suspendarea lui Băsescu. A vrut să ardă etapele, cum se spune. Asta costa întotdeauna. Lipsa de pregătire, pripeala, scot la iveală propriile slăbiciuni. Dificultăţile de azi ale liderilor USL sunt efectul acestei pripeli.
A fost o eroare de tactică. Dacă Basescu şi PDL erau terminaţi acum o lună, azi lucrurile nu mai stau deloc aşa. Primul efect al acestei erori este reapariţia unui Traian Băsescu ameninţător pe cîmpul de luptă. Şansele sale de a supravieţui sunt mai mari acum. USL este în situaţia de a pierde totul dintr-o mişcare, pe 29 iulie.
În concluzie – paşii corecţi, succesiunea lor, tempoul, ritmul şi cadenţa mutărilor sunt lucruri esenţiale în politică. A ignora aceste învăţăminte vechi, înseamnă a te expune infrîngerilor.”
P.S. Titlul și textul nu sînt întîmplător în ghilimele, ci pentru că nu-mi aparțin. Aflați cine e autorul lor de aici. Apoi mirați-vă.
Etichetă: stelian tănase
Lui Stelian Tănase i-a interzis Securitatea publicarea a două romane, înainte de ’89. Un motiv complet insignifiant, de-a dreptul derizoriu, pentru ca Stelian Tănase să refuze, acum, postul de director general al Realității TV (post deținut de informatorul Securității cunoscut drept „Nuș”. Același Nuș care și-a clădit, mai apoi, schemele financiare piramidale cu ofițeri ai Securității). Așa că nu-l refuză, îl acceptă. Iar discuțiile pe care deja le-a avut cu Nuș vor constitui, probabil, nucleul unei viitoare cărți de istorie recentă.
Despre relația lui Andrei Pleșu cu Securitatea a apărut un interviu-fluviu în EvZ. Vîndut de editori, firește, cu un titlu referitor la o notă dată de Băsescu la Securitate pe cînd era căpitan de vas. Foarte bine: editorii EvZ au ales ce era vandabil iar Băsescu o fi scris note, că altfel nu se putea. Ca și în cazul lui Stelian Tănase, însă, lovit de amnezie taman cînd preia de la Nuș cîrma Realității TV, și Andrei Pleșu a fost lovit de ataraxie. Nu acum, ci pînă acum. Aș fi apreciat dezvăluirea despre nota lui Băsescu atunci cînd Pleșu a văzut documentul. Îndrăznesc să opinez că o devoalare publică a informatorului (sau ce o fi fost Băsescu), cu tot cu nota asta ca argument, ar fi fost indicată ceva mai devreme. Cu, desigur, tot arsenalul conex de rigoare: cererea unei anchete la CNSAS pentru reconstituirea dosarului, lapidarea în piață etc. După ce, însă, Andrei Pleșu a oploșit informația asta ceva vreme undeva printre ciornele textelor din Dilema veche iar acum o scoate ca trufanda, mă aștept să-și mai ia o colaborare și la Jurnalul Național, deținut de Felix, omul care a castrat CNSAS-ul în care a activat și Andrei Pleșu. Iar din partea lui Felix mă aștept să folosească interviul lui Pleșu din EvZ ca (încă) un motiv pentru demersul legitim de suspendare a lui Băsescu. Dar nu spun că așa se va întîmpla, desigur.
Nu-i așa că e înduioșător? Cîtă telepatie, ce similitudini paradigmatice, dar și ce nuanțe cît hăul dintre două planete. Nu? Sau poate că nu.